Selectează o Pagină

Ăsta a fost momentul în care m-am lăsat de scris

Știu, am mai scris asta: mă minunez de fiecare dată când intru pe blog, după multe zile, și constat că oamenii încă mă citesc. Ce citesc, nu știu, căci nu prea am mai scris. Probabil verifică dacă am postat ceva nou sau recitesc postări mai vechi. Deși n-am mai scris...

Rânduri scrise de mână, în cutia mea poștală

Deși nici părinții mei nu îmi știu adresa din București, pentru că mă mut mai des decât niște oi aflate în transhumanță, ieri mi-am verificat cutia poștală. În pătrățica aia din metal jegos ședeau niște pliante care îmi recomandau cele mai bune pizze din oraș și un...

Viitor foarte bine organizat

Mi-am organizat foarte bine viitorul. Cam cu riguroritatea cu care o fetiță păstrează ordine printre hăinuțele păpușilor. Sunt niște planuri pe care le-am zis cu convingere și fermitate de-a lungul timpului, într-o joacă de-a doritul și glumitul. Când o să mă fac...

Bărbații și mărțișoarele. Arta de a oferi

M-am bucurat așa tare ieri, când am primit mărțișoare și flori. Mai ceva decât o făceam atunci când era mică. Am rămas surprinsă când un tip care mă știe de fix două zile mi-a dat un coșar de pus în piept. Pe lângă faptul că abia îmi știe numele, nu credeam că oamenii...

Jurnalist până în pânzele protestelor

După ce am scris zile în șir despre proteste, informațiile fiindu-mi servite din abundență și pe tavă de către televiziuni, am considerat că trebuie să văd cu ochii mei ce se întâmplă în Piața Universității ca să mă simt un jurnalist adevărat. Intenția mea era să merg...