Asociația Tandem a montat 3.500 de dispozitive pentru persoanele nevăzătoare

Asociația Tandem a montat în București 3.500 de dispozitive pentru nevăzători


 

Când mă plimb cu Otto dimineața prin cartier, îmi place să casc gura prin copaci, prin grădinițele oamenilor, pe la balcoane, la oamenii care merg cu pas grăbit sau cu nasul în telefon. Așa, într-o zi am observat un disc atașat de semnul de trecere de pietoni de pe o străduță: „Ce-o fi ăsta? Hmm, Asociația Tandem. Despre ce-o fi vorba? Și de când o fi aici?”.

Am căutat pe net și am aflat că această asociație a montat în București mai multe dispozitive care au rolul de a ajuta persoanele nevăzătoare să se orienteze mai ușor. Aceste aparate se numesc beaconi și pot transmite informații prin bluetooth la câțiva metri în jurul lor. Atunci când o persoană nevăzătoare se apropie de un astfel de aparat, acesta vibrează, piuie, apoi aplicația transmite verbal o informație, cum ar fi strada, numerele de autobuz dintr-o anumită stație sau ruta, unde e scara rulantă de la metrou sau ieșirea din subteran.

Am sunat la Asociația Tandem, că deja aveam o listă de întrebări, iar vicepreședinta Andreia Bruckner m-a lămurit că în București sunt amplasați 3.500 de astfel de beaconi, prin trei proiecte diferite: 1.000 pe autobuzele și troleibuzele RATB, 1.000 în stațiile de metrou și 1.500 pe străzi despre care asociația știe că sunt frecventate și locuite de nevăzători.

De ce este important de menționat că sunt trei proiecte diferite? Pentru că asociația n-a avut sprijin financiar din partea autorităților, așa că a fost nevoită să caute investitori. Proiectul în care aparatele au fost montate pe RATB se numește Smart Public Transport și a fost finanțat de Fundația Vodafone România cu peste 400.000 de lei, prin programul Connecting for Good.

Beaconii de pe străzi au fost montați prin Urbaniada, un concurs de proiecte ce au ca obiectiv principal ȋmbunătățirea calității vieții ȋn spațiul urban, program finanțat de ING Bank. Iar Fundația Orange a sprijinit implementarea celor 1.000 de beaconi de la metrou, cu peste 200.000 de lei, prin programul „Lumea prin sunet și culoare”. În toate proiectele, Primăria București a fost partener, iar beaconii au fost montați cu ajutorul voluntarilor.

Ce putem noi să facem deocamdată este să nu distrugem beaconii (nu cred totuși că mă citesc oameni care ar face așa ceva), iar dacă aparatele sunt desprinse, să anunțăm acest lucru la 0744 553 278 și, dacă e cazul, să le înapoiem. O să dau eu o strigare dacă este nevoie de donații sau de voluntari.

Asociația Tandem a montat în București 3.500 de dispozitive pentru nevăzători

Teatru, dans, manuale, mers pe bicicletă pentru nevăzători

Asociația Tandem a fost înființată în 2010 de Florin Georgescu, un nevăzător care a străbătut aproape toată România pe bicicleta-tandem și, tot în șa, a străbătut distanța de la Arad la Londra. Florin a urmat o şcoală specială pentru persoane cu deficienţe de vedere la Târgu Frumos. Apoi, după mai multe școli și cursuri în Buzău, București și Cluj, s-a înscris la Facultatea de Psihopedagogie, în Bucureşti, unde a obţinut licenţa, masteratul şi doctoratul în Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Acum, misiunea lui este să faciliteze interacțiunea dintre persoanele cu dizabilități și semenii lor.

Pe lângă montarea acestor beaconi care le ușurează deplasarea prin oraș nevăzătorilor, Asociația face cursuri de teatru, concursuri cu bicicletele tandem, platforme educaționale și manuale, „în ideea că lucrurile trebuie făcute împreună cumva”, îmi explică la telefon vicepreședinta.

„Vă mai sun spre toamnă când începem să ne concretizăm piesa de teatru, să vedeți cum arată o piesă în care joacă și actori, și nevăzători, și în care nu prea poți să-ți dai seama cine vede și cine nu”, mi-a lansat Andreia Bruckner invitația.

Aceasta a mai avut de transmis un mesaj celor care intră în contact cu persoane cu această dizabilitate: „Să nu mai privească nevăzătorii ca pe nişte personaje ciudate, să încerce să îi cunoască, să se împrietenească cu ei, să vadă că sunt nişte oameni perfect normali care duc o viaţă destul de normală. Şi să-i trateze ca atare, ca pe nişte oameni care au multe alte probleme, exact aceleaşi pe care le avem şi noi. Nu lipsa vederii e cea care creează legătura cu nevăzătorul. Adică are mult mai multe de oferit decât experienţa lui de nevăzător şi e mai mult decât un om care nu vede. Poate să fie orice”.

La întrebarea mea dacă românii sunt instruiți în legătură cu ce trebuie să facă atunci când întâlnesc un nevăzător (de exemplu, dacă să îi elibereze calea sau să îl ghideze cumva), Andreia a subliniat faptul că nu prea s-au făcut campanii de educare despre cum să interacționezi cu o persoană cu dizabilități, așa că va urma un articol în care, în colaborare cu Asociația Tandem, vom încerca să construim un ghid de bună purtare. Ținând cont de faptul că în România sunt aproximativ 110.000 de nevăzători, ar fi frumos și necesar din partea noastră, a celor care citim acest text (și nu numai) să știm câteva reguli de etichetă și de politețe.

Comments are closed.