Rânduri scrise de mână, în cutia mea poștală - Oana Racheleanu

Rânduri scrise de mână, în cutia mea poștală


 

Deși nici părinții mei nu îmi știu adresa din București, pentru că mă mut mai des decât niște oi aflate în transhumanță, ieri mi-am verificat cutia poștală. În pătrățica aia din metal jegos ședeau niște pliante care îmi recomandau cele mai bune pizze din oraș și un plic cu numărul apartamentului meu pe el. Semn că era chiar pentru mine.

Inițial am vrut să-l fac mototol alături de pliantele nesuferite, dar m-am gândit că aș putea măcar să arunc un ochi. Prin plic am zărit ceva ce m-a convins: scris de mână, cu pixul. Am rămaș șocată. Mai există oameni care scriu de mână? Și nu lista de cumpărături sau un ”La mulți ani” mâzgălit pe o felicitare pentru vreun coleg. O scrisoare, nene!

Am zis: ”Ok, asta trebuie să fie ceva important”. Ori mi-a scris administratorul pentru că nu mă găsește niciodată acasă să mă înjure, ori am vreun admirator secret care a reușit să-mi afle adresa.

Am desfăcut plicul și mi-am arunct ochii direct la încheiere: ”Cu sinceritate, Lili”. Poate m-a înjurat administratorul cu sinceritate sau admiratorul îmi spune tot cu sinceritate că o să mă urmărească până când o să-l dau pe mâna poliției.

De sub scrisoare se ivea un soi de broșură lucioasă de pe care întrezăream scris numai ”adevărul” scris cu litere durdulii și copilărești. Cum acest cuvânt îmi aduce aminte de un ceva foarte drag, am zis că scrisoarea merită citită.

”Întrucât nu am reușit să vă găsesc personal, m-am gândit să vă transmit prin această scrisoare câteva informații inportante”. Apoi zice ceva de răspunsuri biblice, ”Isus” și binele semenilor. Aha. Înțeleg.

Dezamăgire totală. Administratorul nici nu știe de existența mea și nu s-a prins că stau pe nașpa, iar admiratorul secret nu există. Bine că mi-a lăsat Lili un număr de telefon.

6 Comments
  • ideisiidei
    martie 23, 2012

    oana, ai sunat? cuvantul „regat” nu cred ca are o conotatie pozitiva iar alaturarea lui cu Dumnezeu nu pare una fericita.

  • deargreen
    martie 23, 2012

    nope, și nici n-am de gând să o fac. cu minutele alea prefer să sun un prieten și să-l întreb de sănătate :)

  • manitheo
    martie 28, 2012

    Lili si vigoarea Verbului.Domnului prelinse zglobiu in patratica doamnei. E cat se poate de imperativa situatia, mai ales daca facem putina etimologie barbara si o traducem pe Lili intr-un indemn cultivator: Lis! Lis! dulce evocare de frumosi umeri de Magdalene, purtatori spasiti ai florii de crin, semn indelebil al inocentei pierdute.

  • duDell
    aprilie 25, 2012

    pot sa postez numarul ala de telefon pe unde apuc ?

  • deargreen
    aprilie 25, 2012

    Cum vrei. Nu-mi pasă. Bănuiesc că și-a asumat riscul ăsta. Și poate așa se găsesc mai mulți care îl iubesc pe Isus și fac o comunitate. De fapt, probabil există deja.

  • Alyz
    mai 24, 2012

    Ciudata chestie :))