Selectează o Pagină

Ei bine, am avut parte de ditamai vacanta de care nu m-as fi putut bucura daca as fi avut un job. Ca na, trebuie sa tii cu dintii de zilele de concediu. Asa nu m-a durut capul decat de prea mult soare. In rest… ce luni? ce job? ce bani? Mie imi plac florile 😀

Prima oprire a fost la Macin, dupa cum am mai scris. Toate sunt la locul lor in oraselul amenintat de Dunare. Asa cum fac de fiecare data, mi-am vizitat rudele si o mica parte din vechii prieteni. Insa am si un nou obicei atunci cand ajung la Macin. Fuguta la calarie, la Cerna. Domnul Berca Marian ma astepta cu bratele deschise si cu o surpriza: „Oana, azi o sa te urci pe armasar”. Ce vorbesti nene, ca am murit de frica. Indiferent de cat de ferma as si fost eu, si cat de ascutit ar fi fost tipatul meu de teama, armasarul asculta de domnul Berca. Si cand mai aveam putin si spuneam ca mi-am gresit meseria, armasarul o lua la goana la indemnul instructorului. Va reamintesc ca pentru senzatii tari pe plaiuri dobrogene il puteti gasi pe domnul Berca Marian (respectele mele, maestre) la numarul de telefon 0746 760 196. Pretul e de 15 lei/oră in weekend, iar in timpul saptamanii, 10 lei.

Vineri am plecat spre Tulcea, insotita tot drumul de un sel ( regionalism pentru torent. dex = șanț prin care se scurge apa unui șuvoi) cat soseaua. Dupa 2 ore de stat in resedinta de judet, am pornit-o in ritm de bancuri si de probleme de logica spre Constanta, unde am vazut/mirosit/pipait marea pentru prima data in acest an.

A doua zi, nu la un moment dat, ci mult mai tarziu, a sosit si semnalul mult asteptat: ne vedem in Vama Veche. Aterizati pe pamant hippiot la 8 seara, am dantuit, au facut baie in mare, am cantat la chitara si din glascioare, am fost primii clienti care cereau micul dejun, ne-am montat corturile si la 10 dimineata ne-am gandit ca ar fi bine sa tragem un pui de somn. Dar numai un pui, caci mama somnului dansa cu soarele care ne batea in corturi pe muzica „de Vama”.

Si-uite asa ne-am petrecut 4 zile ba la soare, ba la umbra, nitel in apa, nitel sub umbrarul improvizat de mesteri iscusiti, fara sa stim cat e ceasul, servind masa dupa cum ne dictau burtile, fumand narghilea si ascultand bancuri, dormind pe plaja, in cort, iar cand aerul devenea irespirabil, langa, dansand si admirand oameni misto.

Oana isi face siesta dupa masa de la cherhana.

Spre deosebire de anul trecut, cand mi-am promis ca nu mai calc in Vama, anul asta a fost mai ok. Ori n-am mai vazut eu pitzipoancele de Costinesti venite in inspectie, ori chiar nu mai sunt. Ma gandesc ca asa cum nu mi-a placut mie anul trecut la Costinesti, nu le-a placut nici lor in Vama. Deci e bine ca fiecare sa stea la locul lui. Bine, Pitzi?

Dupa 3 zile de vreme buna, fix atunci cand strangeam bagajelele, a pus de o ploaie suficienta cat sa ne umple cortul cu nisip din care sa facem la Bucuresti un castel de toata frumusetea. Dar nuuu, Oana hippie nu a plecat la Bucuresti. Am sarit din masina prietenilor la Eforie Nord, unde parintii mei isi faceau un fel de concediu, gen 😀 In cele doua zile cat am stat acolo am avut parte de cazare si mancare gratis. In plus, m-am recuperat dupa timpul petrecut in stil vamaiot. Cu tristete in suflet pentru moartea Madalinei Manole, pentru ca paraseam marea (pentru cine stie cat) si pe ai mei (pt o luna), am urcat in rapidul de Bucuresti care a avut intarziere o ora, la sosire. Incurcate sunt Caile Ferate Romane pentru mintea de Oană, caci nu-mi explic deloc de ce trenurile au intarzieri si cand e vreme buna.

Dar iarasi nuuu, ajunsa in capitala, Oana nu trage la casa ei, pe care nu o vazuse de o saptamana. Urca in taxi si o face pe baby sitter-ul pentru minunea de copil care se numeste David. Ma topesc dupa omusorul ala blond care imi spune Neanea.

Topita de simpatia pentru David si de caldura din ratb, ajung in sfarsit vineri, pe la 3, in Drumul Taberei. Seara, la 8, cina in Ikea (ador somonul cu sos de mustar de acolo) iar la 9 concert Faithless (multumesc, Soso, pentru bilete). Nu pot sa mint, nu sunt innebunita dupa Faithless. Concertul a fost dragut dar oamenii de langa mine au fost extraordinari. Insa mi-a placut la nebunie la Silent Disco. E asa haios ca cel de langa tine sa danseze pe alta melodie decat auzi tu in casti. Si pentru ca pledez pentru linistea si pacea in lume, toate cluburile ar trebui sa fie de genul asta 🙂

Acum ca vacanta s-a terminat, trebuie sa ma apuc de lucrurile din to do list. O sa incep cu cautarea unui job.

Sa aveti concedii placute, cu vreme buna, prieteni prezenti acolo unde trebuie si activitati de neuitat! Bine ne-am regasit!