Într-o noapte, în Expirat, am văzut un tip care îmi părea super cunoscut. Am stat așa un timp în starea aia ”de unde naiba îl știu?”, apoi mi-a picat fisa. M-am uitat și eu o dată-n viață la Românii au talent și un tip făcea tot felul de scheme pe o chingă. Sărea, mergea, dansa, pe niște muzică foarte mișto. Fix tipul ăsta era în Expirat.

Ca tot românul, am avut nevoie de confirmarea că omul ăla de la TV era fix în clubul unde eu sunt client fidel. M-am dus la el și l-am întrebat: ”Tu ai fost cumva la Românii au talent?”. La care el: ”Păi dacă m-ai văzut, de ce mă mai întrebi?”. Ok, arogant la orizont, o să plec. Am murmurat ceva că voiam să mă asigur și când îmi îndreptasem umărul drept spre zona mea de confort, unde erau prietenii mei, și apucasem să fac un pas înapoi, zice: ”Dar te-ai gândit vreodată să încerci?”. Oooo. Deja comunicăm.

Florin Limbovici, căci așa îl cheamă, mi-a zis că el s-a dus la emisiune ca să promoveze sportul ăla, că ceea ce am văzut eu e doar o ramură mult mai spectaculoasă a bla bla (n-am înțeles prea bine, că era o gălăgie de abia îmi auzeam gândurile) și că acest bla bla presupune mersul pe o chingă înainte și înapoi, până te plictisești. Floare la ureche, mi-am zis. Mi-a dat o carte de vizită și a rămas să mai vorbim.

Când am ajuns acasă, m-am lămurit despre ce e vorba. SLACKLINE se cheamă acel bla bla și presupune, într-adevăr, să mergi pe o CHINGĂ (nu coardă, sârmă, frânghie, CHINGĂ – cum a ținut Florin să sublinieze) înainte și înapoi, la o înălțime de vreo 30 centimetri de sol. Ai nevoie de echilibru, concentrare, echilibru, flexibilitate și… A, da! Echilibru.

După ce m-am informat ce și cum, m-am gândit așa: m-am dat cu tiroliana, cu parapanta, cu motorul, m-am cățărat, am făcut karate, tae bo, dansuri de toate neamurile. Ce mai lipsește? Slackline. Așa că l-am sunat pe Florin Limbovici și azi am avut prima lecție în care ar fi trebuit să mă împrietenesc cu doamna chingă. Însă vântul a fost atât de turbat, încât mi-a fost imposibil. Pe lângă faptul că piciorul îmi tremura mai rău decât dacă aș fi avut Parkinson (să ferească Dumnezeu!), nu reușeam să rămân pe chinga aia. Ai nevoie de multă răbdare și, după cum am mai spus, echilibru.

Florin nu este deloc arogant, ci este doar un om modest, care s-a săturat de întrebarea ”Tu ai fost la Românii au talent?”. El vrea că numele lui să fie ascociat cu slackliningul și atât. Fără români, fără talent.

Pare a avea răbdare cu oamenii, chiar și cu cei frustrați și care se enervează repede, și, pentru doritori, o ședință de inițiere durează aproximativ două ore, timp în care îți explică ce e cu genunchii flexați, cu privirea înainte și tot ce trebuie să știi că să rămâi sus. Și o să rămâi.

Florin Limbovici dă lecții de slackline și poate fi găsit prin intermediul site-ului Comunității de Slackline din România slacklining.ro sau la 0732 627 177.

P.S. Nu am o poză ca să vă dovedesc ce am făcut azi, căci nu reușeam să stau pe chingă nici cât să facă aparatul click.