Selectează o Pagină

În ultima seară din luna iunie, noul Guvern, în frunte cu Mihai Tudose, a scos printr-o ordonanță de urgență taxa de depozitare la groapă, care însemna că dacă voiai să duci gunoiul la groapa aia de lângă oraș, care sigur a devenit munte, trebuia să plătești 80 de lei pe tonă. Așa tu, operator de salubritate, te gândeai de două ori dacă vrei să faci asta, căci ar fi însemnat fie să scumpești serviciile oferite cetățenilor și firmelor, fie să pui bani de la tine din buzunar. Și ai fi ajuns la concluzia că e mai bine să colectezi deșeurile separat și să le valorifici.

Acum, ca să împace baronii lor din toată țara, care le-au promis cetățenilor că nu vor plăti un leu în plus pentru gunoi, PSD-ul a scos această taxă care, așa cum scrie în Monitorul Oficial, va fi reintrodusă în 2019. Astfel, localitățile în care nu se făcea colectare separată nici nu se vor mai sinchisi să caute vreo soluție, ci vor depozita direct la groapă. Iar stațiile alea de colectare separată construite în toată țara pe fonduri europene vor pompa în continuare bani în buzunarele directorilor și directorașilor care vor ridica din umeri și vor spune că n-au materie primă cu care să lucreze.

Ordonanță de urgență taxa de depozitare la groapă

Bun, cu această ocazie vin eu, jurnalist freelancer care până mai ieri scria numai despre turism și educație, să justific de ce m-a apucat acum documentarea problemelor de mediu. De ce vreau să fac asta? Pentru că aproape de fiecare dată când scriu ceva despre colectare selectivă, gunoaie sau mediu îmi imaginez pe câte cineva care dă ochii peste cap, la modul „Iar Oana cu gunoaiele ei” și vreau să mă eliberez de imaginea asta.

Note to myself: N-o să poți să mulțumești pe toată lumea.

Ok, mă simt puțin mai ușurată, să-i dăm bătaie.

Dintotdeauna am avut respect față de mediu și grijă să nu consum în exces, iar lucrurile astea le-am învățat de la părinții mei, în special de la mama: „Cum să arunci punga/bluza/mâncarea/mărul ăsta când jumătate este bun/pagina aia jumătate nescrisă? Stinge lumina/ Oprește apa/ Punga asta o folosim la coșul de gunoi”. Poate făceau asta și din rațiuni de economie, că așa au fost educați și ei. Nu contează, cert e că au fost învățături sănătoase pentru un mediu curat.

În noiembrie 2015 am început să colaborez cu Green Report, un site de ecologie. Am zis că nu mă bag în chestii grele, că nu mă pricep, ci să fac lucruri ușurele la modul cum să transformi o sticlă de plastic într-o vază, cum să-ți faci diverse produse acasă etc. Încet, încet, am început să aplic și eu ceea ce scriam.

Așa m-am apucat de colectare selectivă cam acum un an. Am pus separat plasticul și hârtia, le-am cules și din coșul de gunoi căci prietenul meu încă nu înțelegea care era faza, și abia apoi, când am avut doi saci plini, m-am uitat pe net ce și unde trebuie să pun că n-aveam nicio idee. Am verificat din vreo trei surse culorile, că eram foarte stresată să nu le încurc. Până la pubele am repetat continuu: albastru – hârtie, galben – plastic.

Apoi, la protestele din iarnă am făcut un om de zăpadă și am vrut să fixez o foaie cu un mesaj direct în zăpadă, numai că nu aveam niciun bețișor, nimic. Am căutat în geantă, am găsit soluția și le-am arătat-o încântată celor din jur: „O baterie!”. Irina, colega mea de la Green Report a sărit ca arsă: „Nuuu! Ai idee cât de mult poluează aia?” Nu, n-aveam idee.

Aveam să aflu mai târziu, când am decis că sunt pregătită să încerc lucruri puțin mai grele. În martie am început documentarea pentru serialul „Gunoiul, sub lupă” în care voiam să (mă) lămuresc care e treaba cu colectarea selectivă (separată). Unde ajung deșeurile colectate, cine face colectarea, care sunt greșelile pe care le facem când colectăm. Toate răspunsurile le găsiți aici.

„Bateriile conțin metale grele precum mercur, nichel, cadmiu și plumb, dar și acizi, iar toate acestea pot afecta grav solul și pânza de apă din subsol. În plus, unele baterii precum Li-Ion prezintă chiar risc de incendiu”, aveam să scriu trei luni mai târziu.

În lunile astea am deschis cu adevărat ochii din punctul de vedere al mediului. Am vorbit cu mulți oameni, am văzut documentare la care am plâns, am vizitat gropi de gunoi unde am văzut cum porcii a căror carne o consumăm noi mâncau deșeuri, am urmărit PET-uri și am făcut experimente. În lunile astea am dat vina pe autorități că nu ne informează, că nu clarifică legile și nu creează infrastructură, dar m-am arătat și pe mine cu degetul, căci am stat în bula mea, când totul era la un click distanță. Sau la un telefon.

Știu că sunt oameni care ridică din sprâncene. Sunt aceiași care dau ochii peste cap. „Bine, mă, sunt lucruri mult mai importante în țara asta decât gunoaiele tale, cum ar fi sistemul medical, educația, justiția, pensiile, drumurile”. Poate că da, nu zic nu, dar ce putem face noi, cetățenii de rând, în chestiunile de mai sus? Ne întristăm, ne înfuriem, ridicăm din umeri, poate ieșim în Piață sau presăm autoritățile. Dar în cazul ăsta, al protejării mediului, fiecare poate să facă ceva, cât de puțin.

Putem să colectăm separat măcar în fracție umedă și uscată (adică gunoi menajer și hârtie+plastic+sticlă), să evităm să cumpărăm sau să folosim plastic, să ne gândim de două ori înainte să cumpărăm ceva, să vizităm mai des piața decât supermarketul + tot ce îmi zicea mama când eram mică (vezi mai sus).

Ce rămâne de făcut după scoaterea taxei de depozitare la groapă

Cei din București pot face lucrurile astea pe care le-am enumerat și, în cazul în care aveți nelămuriri sau observați dispariția clopotelor de colectare selectivă, puteți contacta primăria de sector sau firma de salubritate:

Sectorul 1 – Romprest – Iridex Group Import Export și Rom Waste

Sectorul 2 – Supercom – stație proprie de sortare

Sectorul 3 – Rosal Grup – stație proprie de sortare

Sectorul 4 – ADP4 – (nu a furnizat informații despre stația de sortare)

Sectorul 5 – Romprest – Iridex Group Import Export și Rom Waste

Sectorul 6 – Urban SA – stație proprie de sortare

În țară situația este mai delicată pentru că nu prea există stații de sortare sau dacă sunt, nu funcționează pentru că, ce să vezi, proiectele au fost gândite prost. Câteva soluții:

  • să identificați un punct de colectare într-o localitate din apropiere
  • să verificați dacă în localitatea voastră există o stație Sigurec Prime, care se află în parcările marilor magazine.
  • să chemați Sigurec Mobil, dar nu știu exact în ce localități e disponibil serviciul
  • și cel mai important să reduceți consumul și să generați cât mai puțin gunoi

Nu uitați: mic cu mic se face mare. Și dacă mai aveți propuneri de soluții pe care le putem pune în aplicare, lăsați-mi un comentariu și le adaug în text.

P.S. Luna asta e Plastic Free July, adică o provocare la nivel mondial prin care să refuzi să utilizezi plastic de unică folosință. Colegii mei de la Green Report s-au înscris în provocare și poți să afli mai multe despre asta aici.