Pe Corina Leonte am cunoscut-o pe Facebook acum vreo trei luni, când era supărată nevoie mare că îi dispăruseră clopotele de colectare selectivă de lângă bloc și tot căuta răspunsuri. Are 38 de ani, este biolog și, evident, pasionată de natură.
„Atunci când merg pe stradă mă uit la ce e frumos, cum ar fi o floare, o gâză sau cerul, dar inevitabil văd şi gunoaiele, şi atunci conştientizez că locul lor nu e acolo şi trebuie să facem ceva. Sau văd documentare despre animale marine care mor prinse în plasticul nostru sau în burta cărora se găsesc 30 pungi de plastic sau păsări care mor sufocate cu guma noastră de mestecat aruncată la întâmplare. Iubesc foarte mult animalele şi, atunci când le văd suferinţă, conştientizez din nou impactul negativ pe care îl avem asupra lor”, spune ea.
La un moment dat am rugat-o să-mi povească cum face ea colectare separată acasă pentru că voiam să le arăt oamenilor, printr-un episod din serialul „Gunoiul, sub lupă” de la Green Report, că da, se poate.
Pe lângă faptul că mi-a zis cum face cu deșeurile uscate și cele umede, unde duce bateriile și ce face cu pungile de la supermarket, mi-a scris și ce face ca să prevină generarea excesivă de deșeuri. Și printre exemplele personale a strecurat și câteva opinii cu care sunt de acord, așa că m-am gândit că ar fi fost păcat să nu dau mai departe rândurile exact așa cum le-a așternut.
Așadar, un fel de guest post de Corina Leonte:
***
Cum previn generarea excesivă de deșeuri
M-am uitat în jurul meu şi am văzut mult, extrem de mult dezinteres față de mediu. Acum mă refer la nivelul mic, adică la noi, la oameni. Facem prea mult gunoi. Aruncăm prea mult. Nu refolosim nimic. Nu sortăm. Ba pe măsură ce accedem profesional şi căpătăm o situație materială mai bună, ne luăm la pachet şi o atitudine de superioritate, de trufie, de aroganță care ne face să ne simțim bine când avem ce cumpăra, respectiv ce arunca. Nu ne murdărim noi mâinile umblând prin gunoaie şi gestionându-le separat sau refolosind o pungă uzată.
Oameni faini în rest, inteligenți, isteți, buni, educați, dar care când vine vorba de mediu, pur şi simplu nu fac suficient, nu fac cât ar putea. Ba dimpotrivă, contribuie la dezastru. Par a nu-şi da seama cât de grav e şi cum ne sufocăm în propriile deşeuri. Plasticul ar trebui să sperie pe oricine. Plasticul e otravă, e cancer, e moarte pentru mediu. Când ai plastic în mână ar trebui să reacționezi ca si cum ai avea acid, să te întrebi cum să faci data viitoare să nu mai rămâi cu un deşeu de plastic în mână.
Nu prea ştiu ce să fac, dar mie chiar mi se rupe sufletul când văd obiecte din plastic care sunt folosite uneori doar pentru 3 secunde, apoi ajung în grămezi toxice care acoperă planeta, ne sufocă, poluează solul în care ne cultivăm plantele pe care le mâncăm şi omoară animalele.
Preț de 3 secunde ne folosim de un pahar de unică folosință ca să bem apă la multinaționale, la petreceri, la evenimente. 3 secunde, atât. Eu refuz să le folosesc, eu iau o cană.
Ca să aruncăm gunoiul acasă, cumpărăm saci de gunoi, ce să vezi, din plastic. Eu folosesc pungi pe care inevitabil le primesc la piață sau cu orice altă ocazie.
De la supermarket cumpărăm din ce în ce mai des şi în cantitate din ce în ce mai mare, mâncare preparată sau semipreparată, ambalată în acele casolete din plastic gros. Mai cumpăr şi eu, nu zic nu, că mai am şi eu chef să mănânc mâncare de-a gata. Dar pe cât posibil încerc să mi-o fac singură acasă. E şi mai bună, ştiu exact ce am pus în ea, şi generez semnificativ mai puțin plastic.
Când totuși o cumpăr de-a gata, o aleg pe-aia ambalată mai puțin plasticos (am găsit de exemplu paste proaspete gen tortellini ambalate în nişte tăvi de hârtie, în timp ce majoritatea sunt în casolete sau pungi de plastic). Aceste tăvi de hârtie le utilizez după aceea ca să usuc în ele plantele medicinale pe care le culeg. Când totuși cumpăr mâncarea ambalată plasticos, opresc ambalajul respectiv şi îl folosesc la altceva pe termen lung sau fac o decorațiune din el.
Recipientele de la niște prăjituri le folosesc pe post de tăviță de scurgere pentru ghivecele cu orhidee. Se și potrivesc, având în vedere că orrhideele se cultivă în ghivece transparente.
Ambalajul de la gelul de duş, cu partea superioară tăiată şi îmbrăcat în sfoară, poate să se transforme în doar 10 minute într-o vază drăguță în care poți să pui flori uscate sau buruieni adunate de pe potecile munților (adunate în sensul că le-ai găsit pe jos rupte de vânt).
Pungile în care cumpăr legume de la piață sau de la supermarket, fiind mici, la folosesc în coşul de gunoi din baie, mic şi el. Mai mult decât atât, înainte să arunc gunoiul din baie, fac curat şi în litiera pisicilor şi arunc şi nisipul murdar în punga respectivă.
La supermarket merg cu sacoșele mele șic, făcute de mine din resturi de materiale.
De ceva timp, când trebuie să fac cuiva un cadou, nu mai cumpăr pungi de cadouri. Pe acestea oricum nu le mai folosește nimeni, odată scos cadoul din ele. Așa că eu mi-am făcut singură un set de sacoșele de diferite dimensiuni, din resturile care mi-au rămas de la croitorie (nu sunt croitoreasă, dar am aceasta pasiune). Și când trebuie să fac un cadou, îl ambalez în aceste sacoșele simpatice, care ulterior pot fi folosite pentru a transporta cartea de citit pe metrou, sau pachetul cu prânzul pentru muncă.
Din ce mi-a rămas de la perdele, şi-au căpătat şi mâțele baldachin. Ele nu-şi mai pun lăbuța pe ochi când e prea multă lumină, iar mie mi se asortează lucrurile prin casă. Coşurile sunt primite de Paște şi Crăciun, pernuțele sunt făcute dintr-o pilotă veche iar fețele de pernă din resturi de la lenjeriile de pat. Așadar nimic nu se pierde, totul se transformă.
Am văzut la cantină oameni care mănâncă semipreparate de la supermarket, iar după ce termină adună totul de pe masă şi aruncă la grămadă la gunoi. Inclusiv punga în care şi-au adus prânzul, astfel că mâine folosesc alta, inclusiv mâncarea rămasă că au mâncat doar 3 sferturi din casoletă, inclusiv casoleta, inclusiv cealaltă pungă în care au avut pâinea de exemplu. Fac un morman mare şi îl aruncă. Işi iau 5 şervețele, folosesc două, restul le aruncă. Eu refolosesc punga mare în care îmi aduc prânzul, refolosesc punga în care îmi aduc pâinea, refolosesc punguța în care îmi aduc mărul sau biscuitele. A doua zi îmi pun mâncarea în aceleaşi pungi. Lumea se mai uită ciudat la mine când fac asta. Unele fete mi-au spus că nu au chef să se care cu pungi murdare în poşetă.
Plus că mai poți face o mulțime de alte chestii care te scapă de nesuferitele ambalaje, chestii bune în primul rând pentru tine, apoi pentru mediu. Poți să nu mai folosești Cocolino: de ce ai adăuga cu bună ştiință o chimicală în plus în viața ta şi pe pielea ta? Eu nu mai folosesc aşa ceva de 3 ani. În loc de deodorant poți să folosești lămâie sau lămâie cu bicarbonat – e o minunăție, ceva de necrezut.
În loc de săpun lichid cumpărat în recipiente de plastic poți să folosești săpun solid care e ambalat în hârtie. În loc să ai în baie un balsam de buze, o cremă de corp, una de mâini, una antirid cum ştiu sigur că au femeile, poți să ai universalul unt de cocos cu care te dai peste tot şi e mai bun ca orice cremă. Şi desigur poti merge chiar la un alt nivel făcându-ți în casă cosmeticele. Cunosc o fată care îşi face săpun (l-am încercat, e bestial), alta care îşi face cremă. La acest capitol sunt în stadiul că mi-am cumpărat ingredientele, mai trebuie doar să mă apuc de treabă şi să sper că o să îmi iasă.
Eu ştiu că poluarea mare o fac mașinile, industriile, dar mai ştiu şi că mic cu mic se face mare.