După ce Lina și Georgiana, prietenele mele dragi, au decis să renunțe pentru 3 luni la Facebook ca să aibă timp de alte proiecte mult mai interesante, mi-au pasat mie provocarea, numai că eu am făcut-o așa cum îmi convine.
#1 Facebook
Nu vreau să renunț la Facebook pentru că îmi este util, dar e drept că uneori mă cam fură, așa că am decis să îmi dau voie să stau numai 30 de minute pe zi, iar pe telefon pot doar să postez sau să comunic punctual cu oamenii. Există un progrămel care-i de mare ajutor pentru că îți restricționează accesul la ce site vrei tu. Am mai apelat la el și în trecut, numai că nu am făcut-o niciodată în mod asumat. Acum parcă a fost mai greu decât mă așteptam. Mi-am dat seama de niște automatisme. De exemplu, în timp ce lucram, accesam site-ul unei agenții foto ca să cumpăr o poză și imediat deschideam un alt tab cu FB. Rapid. Pac pac, din reflex. Nici nu-mi dădeam seama când dădeam click și când tastam F (că nici nu mai trebuie să scriu cuvântul „Facebook” întreg). Apoi era chestia asta „Băi, dacă pierd ceva?”. Cumva, nici nu știu cum, numai trăgând așa cu ochiul pe furiș, s-au dus 15 minute din timpul meu și atunci mi-am dat seama că trebuie să îmi organizez cumva cele 30 de minute. Cum am și de lucrat pe FB, o să-mi rezerv vreo 10 minute numai pentru asta, apoi în primă fază o să-mi fac câteva grupuri de interes.
La ora la care scriu, 23:30, mai am 09:16 din cele 30 de minute. Binișor.
#2 Declutter
Asta înseamnă să scapi de tot ce ai inutil în casă. Când fetele mi-au lansat provocarea am știut că vreau să fac ceva ce îmi propusesem demult: să scap de lucrurile inutile, de haine pe care nu le port sau lucruri pe care nu le folosesc, de chestii pe care oamenii le-au lăsat pe la mine. Așa că m-am provocat ca timp de 30 de zile să sortez totul la sânge. O să renunț/arunc/înapoiez câte un lucru, două, în funcție de data din calendar. Astfel, de exemplu, pe 15 octombrie o să iasă din casa mea 15 obiecte, fie că este vorba despre cărți+haine+mâncare+orice altceva nu mi-e folositor. La finalul celor 30 de zile voi fi scos din casa 465 de obiecte.
Am mai încercat treaba asta o dată. Am reușit atunci să scot din casă 44 de obiecte, dar cum n-am fost consecventă, o să mă penalizez singură. Pe alea le șterg cu buretele și o iau de la capăt. Acum câteva zile am început să citesc despre un stil de viață cât mai simplu și așa am descoperit-o pe Marie Kondo, o japoneză care este expertă în organizat spații/case/șifoniere/probabil și vieți. Poate că o să scriu la un moment dat ce sfaturi de-ale ei am pus în practică.
Am prins atunci puțin entuziasm și am început să pun deoparte haine pentru donat, așa că provocarea fetelor (care a început de azi) a picat tocmai bine. Până acum am 84 de obiecte la care renunț. Cam toate sunt haine, dar am și un cort pentru refugiați. După cum nu m-am străduit foarte tare să adun lucrurile astea, s-ar putea să duc la bun sfârșit provocarea #declutter. Asta dacă nu cumva simt că mă apropii încet, dar sigur, de o casă goală, cu un pat, un laptop, un cufăr și o plantă, caz în care o să renunț la provocare :))
N-o să mi se urce la cap acum, că am reușit să strâng 84 de lucruri (conform cifrelor aș fi undeva în ziua 12). Am vrut să profit de zvâcul pe care ți-l dă orice început, dar îmi propun ca aproape fiecare zi să sortez câte un colțișor de casă.
#3 Blog
După cum vedeți, am scris, deci mi-am îndeplinit provocarea pe săptămâna asta, numai că eu vreau să o fac așa cum trebuie. Mi-am neglijat blogul din mii de motive, uneori din stări de vulnerabilitate, alteori din rațiuni pe care le consideram atunci altruiste. Timpul a trecut și a început să îmi fie din ce în ce mai greu să scriu pe blog. Într-o zi chiar mi-am dat singură provocarea să scriu din nou pe blog și am plâns tot singură, în bucătărie, în timp ce spălam vasele. Atât de greu îmi era. Acum știu că textul ăsta n-a fost scris cu cel mai bun tonus, dar sunt mulțumită de mine. Provocarea este de fapt să fiu din nou eu în timp ce scriu săptămânal pe blog.
#4 Oameni
Cea de-a 4-a provocare, de a mă întâlni în fiecare săptămână cu un om care nu face parte din cercul meu de prieteni apropiați, o s-o țin pentru mine. Probabil.