Selectează o Pagină

Pe la mijlocul lunii ianuarie am auzit că cei de la Institutul pentru Fericire caută un om cu care să lucreze. Descrierea suna atât de bine încât m-a bucurat numai de faptul că există un astfel de job. Și dacă există, de ce să nu încerc eu să fiu Oana Fericita? Nici nu m-am mai gândit dacă vreau sau nu să renunț la freelancing sau ce facem cu planurile noastre de călătorit în Thailanda. Știam una și bună: vreau să lucrez acolo.

Trebuia să trimit un CV creativ, iar eu am mizat totul pe o carte. Am făcut scrisoarea asta de intenție, iar la final am pus și-un dans, ca să știu o treabă. După vreo două zile, îmi desfăceam și eu ca omul o portocală în fața laptopului, când văd postarea de mai jos, făcută de angajatoare. Am plâns și-am râs cam tare, cam cu sughițuri și probabil cam înspăimântător pentru prietenul meu, care făcea ture pe lângă mine, mă felicita și mă mângâia. Până la urmă m-a întrebat: „Ești bine? Că nu mai înțeleg nimic”. Nu mai știu ce s-a întâmplat cu portocala.

malina

Atunci mi-am primit toate confirmările de care aveam nevoie. Aș fi acceptat cu zâmbetul pe buze un „Nu” pentru că mi-ar fi răsunat în minte cuvintele astea de mai sus și mi-ar fi fost suficient. Când ești complet dezorientat, cum eram eu când am făcut scrisoarea de intenție, când nu prea știi care ți-e drumul și dacă faci bine ce faci, două rânduri postate pe Facebook de cine trebuie te aruncă în culmea fericirii.

Așadar, am trecut de primul hop și am primit pe mail următoarea provocare. Trebuia să fac o strategie de creștere a traficului pentru site-ul motivonti.ro cu care Institutul  a devenit frate de sânge și de fericire. Am muncit eu ca o furnicuță, m-am gândit ce baghete magice aș folosi ca să audă cât mai multă lume de site, și așa am ajuns în ultimii 3, la interviul face to face. Aici vine partea cu răspunsul la titlu: de ce n-ai vrut băi Oana să fii Fericită? Pentru că scrisul trebuia să fie o activitate anexă, iar eu am înțeles în intervalul ăsta de timp, de la descoperirea jobului până la interviu, că vreau să scriu despre oameni. Vreau să transmit povești și emoții, să-i pun pe oameni în cuvintele mele și-apoi să-i arăt tuturor. Asta-i tot ce-mi doresc mai mult să fac pe pământul ăsta.

Dar a fost totuși cu happy end. Ne-am despărțit prieteni, cu strângeri în brațe și promisiuni de bere. Mi-am învățat lecțiile și rămân pe drumul meu. Trebuie doar să urmez fără abatere indicatoarele și o să fiu Oana fericita.

***

Institutul pentru Fericire rămâne un loc frumos (căreia i-ai putea spune foarte ușor „acasă”, la cât de primitor e ), cu activități care să-ți însenineze privirea și sufletul și cu oameni senini și, evident, zâmbitori. motivonti.ro este un site de dezvoltare personală foarte fain, pe care am publicat acum doi ani textul „Cum mi-am învins fricile cu formula „Unu, doi, trei și!””.