Selectează o Pagină

Iarăşi o iau de la capăt. Altă casă, altă zonă, de data asta singură. Nu e aşa neagră situaţia, după cum mă aşteptam. Încă n-am avut parte de nicio revelaţie pe care să vi-o povestesc, dar cred că sunt pe drumul cel bun.

Deocamdată totul este aşezat provizoriu. Cutia asta va sta o vreme aici, hainele astea stau temporar aici. Este ca şi cum aş fi în excursie, căci am doar lucrurile mele, în mare parte haine. O să vină şi mobila şi tot ce îi trebuie unui om ca să supravieţuiască, dar mai durează niţel. Mă gândeam că aş putea chiar să întind cortul să dorm în el. Ar fi o excursie senzaţională. Aş face o plimbare până în curtea şcolii din faţa blocului şi aş zice că sunt în junglă şi aş urca pe scări opt etaje, imaginându-mi că fac alpinism. Apoi aş aprinde lanterna în cort şi aş mânca pateu. Da, e clar, am nevoie de o excursie adevărată.

Râd, plâng şi mănânc singură. Încă n-am murit şi nici măcar nu îmi displace asta. E drept, e destul de ciudat pentru mine, dar prefer să locuiesc singură pentru că pe oricine ţi-ai alege ca şi coleg, ies discuţii de tot soiul. Am experienţă din punctul ăsta de vedere şi prefer să mă obişnuiesc aşa. Unii mă invidiază, alţii mă compătimesc. Până acum mă înţeleg bine cu Oana.

Ba chiar mă şi distrez! Acum câteva zile îmi căutam feonul. Am răscolit prin toate bagajele şi pace. Feonul nu era nicăieri. M-am aşezat pe pat şi nu mă hotăram dacă să mă resemnez sau să mai iau o dată la rând toate bagaje. Am avut un moment de maximă inspiraţie în care mi-am dat seama că nu căutasem bine într-o cutie. Acolo era, dragul de el. După ce am plâns ca un copil căruia i-a fost înapoiată jucăria, am râs bine de cât de toantă am putut să fiu.

Bine, că nu sunt chiar singură-singurică în casă. Am trei prieteni dar care nu prea vorbesc cu mine. Nu că ar fi ursuzi, ci că nu prea o fac de fel. Nu, nu vă gândiţi că miaună, hămăie sau măcăie. Nicio variantă din cele trei, deşi e puţin probabil să îmi iau ca animal de companie o raţă. Doar nu sunt Joey din Friends. Promit să vin cu poze ca să vă satisfac curiozitatea.

Nu ştiu exact când, căci m-a cam părăsit pasiunea de a fotografia. Am fost o fugă şi la marea noastră cea jegoasă şi plină de scoici adânc înţepătoare şi n-am o poză chioară. A, s-ar putea să îmi fi făcut o prietenă în maci. Dacă am ieşit bine, o postez. Dar numai dacă.

În rest, am ieşit în Club A, unde n-am mai călcat de o veşnicie, şi am dansat cum făceam cândva, până la 5 dimineaţa. Am început să iau lecţii de salsa, dar e prea uşoară treaba asta pentru mine. Având în vedere că un an am făcut dansuri cu Decebal care a participat la „Dansez pentru tine” şi că tot dansez de la 5 ani… nah. E de înţeles, nu?

Am terminat cu lăudatul şi cu modestie vă spun că aştept feed-back, dacă simţiţi nevoia să o faceţi. Primesc şi pe Facebook, primesc.

P.S. A nu se înţelege că mi-am achiziţionat o casă. Oricât de mult mi-aş dori un cuibuşor pe numele meu, mai am de aşteptat o vreme.