Azi dimineata m-am infofolit bine, mi-am pus libelula pe palarie, si am pornit spre serviciu prin zapada cat mine. Nu e de iesit afara, asta e clar. Totul se intampla in slow motion. Masinile, ratb-ul, cetatenii si muncitorii de la Drumuri si Poduri (luati si de aceasta data prin surprindere) se lupta cu zapada. Am ramas blocata in tramvai vreo 10 minute chiar in fata biroului meu, pentru ca tanti de conduce tramvaiul nu putea sa schimbe macazul caci inghetase. E atat de frustrant sa stii ca ai intarziat la serviciu, si desi mai ai doi pasi, nu ii poti face.

Buuun. Poate suna ciudat, dar, din unele puncte de vedere, ma bucur ca-i criza. Desi e luna cadourilor, lumea nu se inghesuie la cumparaturi (e posibil sa ma insel, caci inca n-am iesit dupa vanat cadouri). E mai liniste si mai liber prin oras.

Criza asta o sa ne faca sa stam mai mult pe acasa, ca doar n-avem bani, nu? Asa o sa incepem sa facem beteala din hartie creponata, ingerasi, felicitari cu bucatele de globuri pe ele. Alte idei nu-mi mai vin acum in minte. Astept sugestii de la voi. Ne vom apuca de impletit, pictat, decupat si lipit, si din manutele noastre dibace vor iesi cadouri minunate pentru cei dragi. Partea care imi place cel mai mult tine de familie. Ai mei vor sta acasa si vom impodobi bradul impreuna, vom gati, noi, fetele, iar tata, ca baiatul, va impopotona balconul de sarbatoare. Cat de tare ar fi sa gatim totul! De la maioneza pana la tort. Si astfel vom manca si sanatos.

Pe Mos il asteptam sub un pom artificial sau in glastra, ca sa fim eco. Il servim cu un pahar de vin rosu, de la tara (ca laptele l-am pus in piureul pentru Oana) si cu cozonac suta la suta bio. De cadouri am zis: hand made. In rest, de Craciun nu am pretentii prea mari. Vreau sa vina colindatorii carora sa le dam nuci, mere si covrigi, cum se facea cica inainte. Pentru un singur lucru am sa bat insa in masa: pentru caldura! Am tremurat destul pe ruta Drumul Taberei – Victoriei si inapoi, 5 zile pe saptamana.

Am sa adun toti „copiii” de la bloc si-o sa punem iarasi de-un derdelus. Probabil vor veni si cu copiii lor ca nah, a trecut ceva timp. Sa nu uit sa-i bat in teava lui Marius. Va amintiti ca teava de caldura era telefonul nostru, nu? Daca bateam de trei ori insemna ca e rost de-o joaca urgenta, de doua ori chemam la vorbitor si o data era beep.

Si ca sa-ncheiem cum trebuie anul, o sa dam o petrecere la unul din noi acasa cu mancare tot de-aia de casa, de la Craciun si bautura din banii de la colinde.

Hai ca suna chiar bine Sarbatorile pe timp de criza. Puneti mana si pictati, nu mai pierdeti timpul pe bloguri! 😀

Sa va fie cald!