Selectează o Pagină

Probabil asta va fi ultimul post pe care il scriu anul asta. Maine plec la casa numarul 2, in asa zisa Siberie a Romaniei, Dobrogea. Sper sa si ajung. Daca raman blocata pe undeva, sa stiti ca o sa scriu ganduri degerate pentru voi.

N-am facut niciodata un bilant la sfarsit de an. Nu pentru ca mi se intamplau prea multe chestii, ci pentru ca nu le acordam atentia maxima. Anul asta a fost unul plin. Am pierdut unii prieteni, am castigat altii, mi-am lasat sufletul prin tari straine, apoi l-am recuperat si l-am incredintat, aproape mort, unei inimi de trei ori mai mare decat mine. Am reusit sa ma gasesc si pe mine. Am ajuns la lectia 5 din capitolul „Tu esti cea mai importanta” si sunt la inceputul manualului „Spune NU atunci cand o simti”. Am ras, am plans si am dansat foarte mult. Dar, ciudat, nu ma simt obosita. Ma simt atat de vie…

Apropos de asta: v-ati gandit vreodata ce inseamna „La multi ani!”? De multe ori raspundem in mod automat: „Multumesc!” Pentru ce imi multumesti? Pentru ca ti-am urat sa traiesti, nu? Si inca multi ani, nu asa… Imi doresc sa traiesti multi ani si imi doresc sa deschizi ochii si sa fii constient ca maine poti sa mori. Sau chiar azi. Mie mi-e atat de frica de moarte, incat probabil o sa incep sa plang de fericire ca traiesc, data viitoare cand mi se va spune „La multi ani!”.

Sper sa aveti niste sarbatori minunate, eventual cum le-am descris in postul precedent. Bucurati-va de viata, de oamenii de langa voi si de zapada.Sa auzim de bine, dragilor!

La multi ani!