Selectează o Pagină

Acum vreo patru luni am acceptat că rolul meu pe pământul ăsta este de a spune povești despre oameni frumoși, care fac ceea ce îi pasionează, care pot inspira un grup, o comunitate, o țară întreagă. Asta e, nu-mi place politica, așa cum și-ar fi dorit tata, nu-mi plac anchetele, cum speram eu admirând unii jurnaliști. Nu sunt cel mai informat om, ba uneori trec zile bune fără să citesc o știre și nici n-am voce de radio (poate doar de Itsy Bitsy FM). Dar îmi plac oamenii. Mult de tot.

În urmă cu o lună am renunțat la un proiect cu care nu mai rezonam și mi-am spus: „Aleg să am un job creativ, să scriu povești despre oameni și să am colegi faini”. După 2 ore am primit un link cu un proiect de care m-am îndrăgostit pe loc. Adică pe loc așa, la prima clipire din gene.

Zig Zag prin România înseamnă 10 tineri care au plecat într-o călătorie de 5 ani prin țara noastră, cu scopul de a promova oamenii faini și locurile deosebite.

DSC_0034 Au plecat în august 2014 din Iași și au bătut până acum județele Botoșani, Suceava, Maramureș, Satu Mare, Bihor, Arad, Timiș și Caraș Severin. Tinerii cu vârste între 21 și 29 de ani au desenat un zig zag pe harta României și n-au de gând să se abată de la drumul lor oricât se roagă de ei mamele de acasă și oricâte obstacole au de înfruntat. Ei știu una și bună: vor să schimbe turismul românesc. Vor să scoată la lumină locuri care merită vizitate și apreciate și să urce pe podium, pe unul înalt ca să vadă toată țara, oameni care ne pot fi modele. După o lună și jumătate sau chiar două în care iau la pas un județ întreg, zigzagării lansează cărți, clipuri hyperlapse și timelapse și fac un eveniment mare de vuiește toată zona. Nu neapărat de gălăgie, cât de idei grozave și energii frumoase ce se adună acolo.

Sigur te întrebi, așa cum am făcut-o și eu, din ce trăiesc oamenii ăștia. Din troc, așa cum se făcea pe vremuri, sau din barter, denumirea din zilele noastre. Au plecat la drum acum un an și trei luni cu câte 200, 300 de euro în buzunar, iar în județul Botoșani au rămas fără bani. N-au dat fuga acasă, că ar fi râs tot Iașiul de ei, după ce că s-au pregătit 2 ani pentru călătoria asta. Atunci s-au întrebat concret la ce e bun fiecare și au făcut oferte de servicii către cei care le-ar fi putut satisface nevoie de bază: cazare, mâncare și transport. Au mers la restaurante, hoteluri, pensiuni și centre de închiriere de mașini și le-au propus în schimb clipuri promoționale, ședințe foto, dezvoltare web, sloganuri, texte și multe altele. Ei da, se pare că funcționează sistemul ăsta, din moment ce au atâta timp de când călătoresc așa.

Ăsta este proiectul Zig Zag prin România așa, pe scurtul scurtului. Acum cred că mă poate înțelege toată lumea de ce m-am bucurat când am aflat de existența lor și, mai ales, de faptul că își căutau un copywriter. Mai mult de atât, descrierea lor mi se potrivea mănușă. Să-mi spună mie cineva care din punctele astea nu se traduce prin „Oana”. Ba chiar într-un exces de încredere în mine i-am zis unei prietene: „Ei mă caută pe mine, dar încă nu știu asta”.

DSC_0138

Două săptămâni de voluntariat

Pe lângă faptul că am avut de luptat cu frica de nou, cu atașamente, cu credințe „Oana, ești nebună dacă pleci de acasă 4 ani!”, a fost un proces de recrutare în adevăratul sens al cuvântului: interviu pe Skype, probă practică (texte) șiiiiii, provocarea supremă, 2 săptămâni în compania lor. Dar cine a mai cerut altceva de la viață în perioada de selecție? Cine s-a apucat de spălat geamuri de prea multă energie ce-a explodat în corp când a aflat că a trecut în etapa următoare? Cine și-a așezat hainele în șifonier în așa fel încât să-și poată face bagajul cât mai repede? Cine a vorbit vreo 2 săptămâni numai de Zig Zag? Cine? Cine? Oana, of course!

Am băgat terapie prin scris la greu în perioada asta ca să-mi dau seama de ce mi-e teamă, de ce mi-e greu să mă rup de București, de ce mă atașez de oameni și multe alte de ce-uri. Am găsit numai unele răspunsuri, dar chiar și așa, mi-am făcut bagajele și am plecat. Eram curioasă dacă rezist măcar o săptămână din cele două și m-am întors acasă, cumva forțată de împrejurări, după două săptămâni și 3 zile. Altfel probabil mi-aș mai fi amânat plecarea de câteva ori, că nu mă înduram deloc să mă rup de ei. În perioada asta s-au îmbinat mai bine în mine niște piese, s-au așezat câteva lucruri, au ieșit la iveală altele care cereau rezolvate.

Mă așteptam să găsesc acolo un grup de prieteni puși pe șotii și pe distracții și care lucrează după bunul plac, dar am dat peste un grup foarte bine organizat. Deși-s o mână de oameni, sunt împărțiți pe departamente. Fiecare își știe bucățica și își face treaba cât se poate de bine. Participă toți la ședințe (o dată, de două ori sau chiar de trei ori pe săptămână) unde stabilesc strategii și fac planuri de scurtă și de lungă durată, spun ce ar putea fi îmbunătățit și își dau feedback-uri obiective. Pentru că s-au cunoscut la Toastmasters, un ONG care are scopul de a-și ajuta membrii să își dezvolte abilități de vorbit în public și leadership, se provoacă mereu să iasă din zona de confort și să vorbească în fața unei săli de elevi și studenți despre proiectul Zig Zag. Mai mult, pentru că sunt pasionați de educația non-formală și pentru că vor să rămână ceva în urma lor, după ce pleacă din județ, fac „Cercul creativității”, un exercițiu care îi ajută pe elevi să identifice care este scopul lor în viață.

12183757_1015994675099459_5679048080536913443_o

Lecții pentru acasă

De la fiecare din cei 10 membri am luat câte ceva. Amintiri, învățături sau teme pentru acasă. Pe scurt, de la Radu am învățat că, în scris, e mai bine să „show” decât să „tell” (tehnica show, don’t tell) și o postură nouă, foarte eficientă de yoga; Cristi m-a învățat bachata și mi-a arătat că dezvoltarea personală se face în mod organizat și continuu; cu Mihai m-am aventurat în cea mai faină peșteră (Ponicova) și de la el am învățat ce înseamnă răbdarea să tragi 30 de fotografii pentru o secundă din hyperlapse; Florin pune preț pe timp și nu-și permite să piardă nicio clipă aiurea. Vrea să fie din ce în ce mai bun; Cosmina crede la fel de mult ca mine în educația non-formală, numai că ea știe atâtea tehnici și are atâtea noțiuni încât mi-aș da copilul pe mâna ei fără emoții; cu Laura am discutat despre Univers, energii și psihologie; n-am văzut om mai pasionat de marketing și de produse naturale decât Adelina; Dumitru e omul de vânzări cu care trebuie să vorbești în cifre, scurt și la obiect; Marian gândește în procente, căci așa își poate da seama cât de bun este și ce trebuie să schimbe la el; Fane are mai mereu un aparat foto agățat de umăr și de curând și-a asumat rolul de PR Zig Zag.

Oamenii ăștia, despre care probabil ai putea să scrii câte o carte, sunt mult mai mult decât o descriere în două cuvinte. N-au de gând să ia calea străinătății, ci să rămână aici, pe plaiurile mioritice, să facă parte din schimbarea de care are nevoie România. Ei caută frumosul acolo unde alții nu-l văd, le arată localnicilor comori despre care ei habar n-aveau, scot de la naftalină tradiții îngropate de timpurile noi, opresc mașina pe drum ca să adune gunoaie, nu ca să le arunce, și, mai presus de toate, unesc comunități.

În astea două săptămâni am văzut că pot să scriu texte bunicele, chiar dacă trec prin stări care mă zgâlțâie zdravăn. Am învățat să mă organizez mai bine, să gândesc pe termen lung, am văzut că mai am de studiat până să fac un interviu impecabil. Mi-am mai găsit un „acasă”, un loc în care simți că o să te mai întorci. Mi-am mai găsit o familie, un grup în care mă simt apreciată și dorită. Mi-am lăsat privirile să mângâie dealuri, păduri, covoare de mușchi, nori jucăuși, zâmbete sincere și ochi umezi. Mi-am uitat câte o bucățică de suflet acolo unde era nevoie, apoi le-am chemat înapoi. M-am întors în București, dar gândul meu e tot acolo, la Zig Zag.

Dacă simți că rezonezi cu scopul nostru, dacă îți spui mereu în gând, atunci când călătorești, „Băi ce țară frumoasă avem!” și dacă îți dorești o schimbare în societate, poate vrei să ne dai o mână de ajutor. Vorbește despre proiectul Zig Zag prin România și, mai mult, oferă-te voluntar. Dacă îți place să scrii, să faci poze sau să editezi video-uri, poți să ne ajuți chiar dacă ne despart sute de kilometri. În plus, putem face schimb de servicii și noi te vom menționa timp de 4 ani ca partener al proiectului nostru. Dacă vrei să ne sprijini chiar și financiar, o poți face în contul RO48BTRLRONCRT0315536301, Banca Transilvania, Sucursala Reșița.

Semnează acest text lung cât o zi de post Oana cea veselă care și-a găsit o echipă pe măsură 🙂