de Oana Racheleanu | sept. 22, 2012 | Jurnal
Acum patru ani și două luni, stăteam țintuită în pat, cu ochii spre peretele ăla alb, cu ceas roșu. Cu picioarele adunate la piept și cu o colecție impresionantă de șervețele folosite împrăștiată prin pat. Nu știu cum sau de ce, am ajuns la tine acasă. Mi-am reluat...