The Wolfman - Oana Racheleanu

The Wolfman

By sâmbătă, februarie 6, 2010 2 , Permalink

 

Niciodata nu am putut sa inteleg oamenii care, dupa o zi obositoare, se relaxeaza vazand un film horror. E peste puterea mea de intelegere. Si ce zi mai obositoare decat vinerea exista in saptamana? Ei bine, vineri am fost la un film horror. A fost vizionare pentru presa, nu ca m-as fi topit eu dupa asa ceva… As fi preferat de 17264628304 de ori o comedie.

Filmul va avea premiera in Romania pe data de 12 februarie. In rolurile principale: Anthony Hopkins, Emily Blunt si Benicio Del Toro. In regia lui Joe Johnston.

Lawrence este anuntat ca fratele sau a murit sfasiat. Unii sateni spuneau ca de un om, altii ca de un animal. Acesta vrea sa afle adevarul despre moartea fratelui sau si pleaca in cautarea satrei de tigani cu care cel din urma cica ar fi avut treaba. In timp ce Lawrence vorbeste cu tiganii din satra, bestia ataca din nou. Tigan dupa tigan. Macel in toata regula. Nenorocirea e ca reuseste sa-i sfasie si lui Lawrence partea stanga a grumazului. Tiganii il salveaza si il duc la cea mai inteleapta dintre ei, magicianul satrei. Asta il coase cu sange rece. De-odata, ce sa auzi? Tiganca zice in romana: „Nu trebuia sa-l salvati! Acum blestemul il va urmari.” Ha haaaaa! Rumoare in sala. Toti jurnalistii ingroziti, terifiati. Ei bine, da. Ni s-a confirmat. Asa sunt vazuti romanii. Ca niste tigani jegosi, care umbla cu corturile si fura de la sateni.

Asta tineam neaparat sa va povestesc. Apoi si Lawrence devine un om care se transforma in noptile cu luna plina in lup. Cam pe la sfarsitul filmului aflam ca primul om lup, cel care l-a sfasiat pe el, i-a omorat, fratele si mama, era chiar tatal lui.

Tot timpul am stat cu inima la gat, cu exceptia momentelor in care era putina liniste si reuseam sa beau un gat de suc, sa mananc o imbucatura de banana si vreo 3 floricele. Apoi reincepeam cu tresaririle, tipetele, transpiratiile, spre deliciul lui Antonio. A naibii sonorizare din Plaza… Cred ca ar reusi sa scoale si mortii. Ma mir cum biata mea inimioara a reusit sa iasa din sala aia fara sa faca macar un preinfarct.

In ciuda faptului ca multe fragmente le-am vazut printre degete si ca apoi imi era frica si de umbra mea, mi-a placut filmul. Desi subiectul cu varcolacii e fumat, a fost chiar bine realizat.

Daca va tine inima, mergeti si vedeti filmul asta. S-ar putea sa va placa.

2 Comments
  • cristinica :)
    februarie 6, 2010

    aveam un ditamai textul raspuns la treaba cu tiganii dar am inchis pag din prostie asa ca iti spun cand ne int daca vrei.. 😐

  • radar
    februarie 6, 2010

    Cum, ma, Cristinica, chiar eram curios ce vroiai sa zici. Mai ales ca eu, inainte sa vorbeasca aia in romaneste, chiar ii ziceam Oanei „ce bine ca nu vorbesc romaneste astia”, iar cand am auzit dialectul…pfoooa, am vrut sa plec din sala.

    In alta ordine de idei, mie mi-a placut realizarea filmului, chiar daca povestea e fumata demult. Parca originalul a fost adus de introducerea dramei similare cu cea a lui Darth Vader si Luke Skywalker din Razboiul Stelelor:

    „Lobo hombre, yo soy tu papa. El Lobo papa! Musca-te-as!:D”