Primul interviu din viața mea, care a fost publicat ca atare, l-am făcut pentru revista liceului, Arrubium. Dar până să fie publicat, a fost chin și jale. Mi-am bătut capul o groază cu întrebările alea și profa de română, redactorul șef suprem, cum ar veni, mi le-a dat înapoi de trei ori. Nu-mi amintesc exact de ce, știu doar că îmi era foarte peste mână să le fac. De atunci, m-am ferit să public interviurile cu întrebare-răspuns cum fug acum de rup pământul dacă trebuie să sar de la înălțime în apă.

Apoi, ceva ani mai târziu, un editor de la digi24.ro mi-a dat o lecție care mi-a luat ditamai piatra pe care o căram în spate: „Un interviu merită publicat ca atare dacă răspunsurile, dar și întrebările, sunt mișto. Dacă nu, faci o poveste din informațiile pe care le-ai obținut”. Yeeeey! N-o să uit ziua aia cât oi trăi, că de atunci încolo am scris nuuumai povești și am fentat cu grație interviurile. Am publicat câteva în ultimii doi ani, dar așa, cu inima strânsă.

Anunțam într-o postare anterioară că urmează să mă duc la Webstock, eveniment dedicat bloggerilor, și că o să revin cu ceva impresii, notițe de acolo. Ei bine, pentru mine Webstock a fost o lecție de jurnalism. Mai exact, de cum să ții un interviu și cum să-ți construiești întrebările.

Primul panel, „Social Media Talk”, a fost moderat de Cristina Bazavan, pe care am început să o admir foarte tare după cursul „Storytelling peste așteptări”. Așa se face că la prima conferință de la Webstock, eu am scris aproape tot timpul. Prea puțin din ce au spus invitații, deși erau lucruri foarte interesante, dar eram fascinată de cum își construiește Cristina întrebările, de cum îl aduce pe invitat pe calea cea bună, când se rătăcea în detalii, de cum făcea trecerea firească de la o întrebare la alta.

Dacă ar fi să extrag câteva sfaturi în legătură cu interviurile, după ceea ce am auzit la Bazavan, cred că ar fi astea:

• Citește, vizionează, ascultă tot ce găsești despre intervievat înainte să construiești întrebările. Poți să te legi de o informație de acolo și să ceri mai multe detalii.
• Înainte de interviu, încearcă să afli informații mai puțin știute de public (nu știu cum faci asta, probabil săpând adânc prin paginile de internet sau întrebând prietenii respectivului. Bazavan cred că le știa pentru că se cunoștea demult cu invitații). A folosit de câteva ori sintagma „Puțină lume știe că…”
• Leagă-te de ce ai trăit alături de omul ăla, dacă ați petrecut mai mult timp împreună. „Cum faci oamenii să se relaxeze? Vorbesc din experiență”, i-a zis fotografului Alex Gâlmeanu.
• Mereu, mereu să ai în minte interesul publicului. Când invitații deviau de la subiect, Cristina îi readucea în prezent: „Ok, pentru oamenii ăștia din sală, care vor să trăiască din social media, ce sfaturi le-ai da?”.

Sigur că și invitații Cristinei au spus lucruri foarte faine, despre experiențele lor, despre lecțiile învățate, despre cum s-au descoperit pe ei înșiși. Am câteva notițe și de la ei (mai multe a scris Inoza aici), dar am rămas cu ce a spus Marius Manole: „Trăim atât de puțin. Avem bucățica asta de viață, trebuie să experimentăm, să încercăm de toate”.