Romantismul n-a murit. L-a găsit un fotograf în 2 mai - Oana Racheleanu

Romantismul n-a murit. L-a găsit un fotograf în 2 mai

By marți, septembrie 27, 2011 5 No tags Permalink

 

Într-o seară am găsit pe Facebook un link către un blog. Un fotograf spunea o poveste de dragoste în 13 imagini. Sunt o romantică incurabilă, aşa că am zâmbit, am dat linkul mai departe şi cam asta a fost. A doua seară şefa m-a rugat să fac un material pornind de la pozele alea, care deja făceau furori pe FB. N-a fost greu deloc. Mi-am imaginat eu ce şi cum, am adăugat „Se caută protagoniştii în titlu” şi i-am dat drumul pe net.

Un fotograf şi-a luat aparatul foto şi a plecat în staţiunea 2 Mai să bea o cafea. În timp ce fotografia plaja, acesta a surprins momentul în care un băiat o cerea în căsătorie pe prietena sa.

Cristian Şuţu, fotograf la Foto Union Studio, se bucura de ceea ce numeşte el cea mai bună cafea din România.

După ce a realizat o fotografie cu mai multe corturi, imagine reprezentativă pentru staţiunea 2 Mai, fotograful a constatat că într-un plan îndepărtat are loc o scenă romantică.

„Undeva, înspre răsărit, la vreo 150 m (ce bine e să ai un zoom la îndemînă), pe dig, un tînăr îi spunea ceva prietenei lui”, scrie Cristian Şuţu pe blog.

Băiatul s-a aşezat în genunchi, i-a sărutat mâna iubitei sale, apoi i-a oferit un inel. Finalul rămâne oarecum deschis, deoarece nu este foarte clar dacă fata a spus da.

Cristian Şuţu încearcă să afle cine sunt cei doi îndrăgostiţi şi, mai ales, care a fost răspunsul fetei.

Fotograful a reuşit să afle cum îl cheamă pe băiatul din poveste. Atât mi-a trebuit. Am sărit în sus de bucurie şi i-am scris un mesaj pe FB în care îi spuneam că mi-ar plăcea să le scriu povestea. Următoarele 3 zile au fost pentru mine un continuu ţopăit. Şi atunci când Lucian Curelariu mi-a scris primul mesaj, şi când mi-a spus că vrea ca eu să le scriu povestea şi nimeni altcineva, şi când mi-au trimis informaţiile pe mail, când am vorbit prima dată la telefon şi, mai ales, când am ajuns în redacţie şi am ţipat că am un material exclusiv.

Cam asta a ieşit:

Un fotograf se plimba pe plaja din 2 Mai, încercând să surprindă imagini reprezentative pentru un sfârşit leneş de zi.

I-au atras atenţia doi îndrăgostiţi de pe un dig. El i-a prins mâna, i-a sărutat-o, a îngenuncheat şi i-a oferit un inel. Ea a rămas pe loc, fără reacţie.

Când Lucian şi Corina s-au întors de la mare, au costatat că momentul lor intim, în care au făcut primul pas spre o viaţă împreună, a fost apreciat de mii de persoane din întreaga mare a internetului. Pozele realizate de fotograf, postate pe un blog, le-au spus povestea pentru o ţară întreagă.

Lucian Curelariu are 27 de ani, s-a născut în Suceava şi glumeşte spunând că este solist cu normă întreagă în trupa de rock alternativ Rava, iar în timpul liber, stomatolog. Corina Georgiana Borş are 22 de ani, este proaspăt absolventă a Facultăţii de Teatru de la Iaşi şi colaboratoare a Teatrului Maria Filotti din Brăila, unde s-a şi născut.

S-au cunoscut la Iaşi, unde Corina era studentă, prin intermediul unor prieteni comuni, şi într-un an şi jumătate au construit şi au investit împreună într-o relaţie pentru o viaţă.

Deşi îi despart 350 kilometri, cei doi îndrăgostiţi nici nu vor să audă de termenul de „relaţie la distanţă”: „Nu o să spunem niciodată că e o relaţie la distanţă pentru că nu ne sună bine expresia. Spunem că locuim împreună la Suceava şi avem proiecte în alte părţi pentru perioade scurte. În ciuda activităţilor care ne ţin un timp departe, facem mereu tot posibilul să ne adunam cât mai des: la ea, la mine, la mijlocul drumului. Important e să nu stăm prea mult unul fără celălalt.”

Lucian şi-a dat seama de prima dată că ea este aleasa. Când s-a hotărât că este momentul să îi adreseze marea întrebare, a cumpărat inelul şi a programat concediul astfel încât să coincidă cu ziua de naştere a Corinei. A schimbat multe planuri de bătaie, dar pe parcurs ce apăreau piedici, urzea imediat altul.

El a fost cel care e ales ca destinaţie pentru concediu 2 Mai, după ani de-a rândul petrecuţi în Vama Veche. Aveau nevoie de un început numai al lor, având în vedere faptul că „Vama avea puţină istorie din trecutul fiecăruia”, spune Lucian.

„Mă rodea inelul în buzunar şi nu mai puteam face nimic de nelinişte de câteva zile”, povesteşte băiatul.

A ales un dig din Micul Golf, cu marea ca martor, pentru a o întreba pe Corina dacă vrea să fie soţia lui.

„M-a ţinut în genunchi câteva minute pentru că, stupefiată fiind (nu nesigură de răspuns, zic eu) de faptul că se întampla, n-a putut să reacţioneze în nici un fel. Încremenise. A tebuit să destind atmosfera cu o glumiţă legata de asta. I-am spus: oricare ar fi răspunsul, spune-l repede că mă dor genunchii de mor”, îşi aminteşte Lucian.

Atunci când au pornit spre dig, Corina şi-a dat seama că ceva se întâmplă pentru că Lucian era foarte agitat.

„M-a luat de mână, mi-a spus că a vrut să fim doar noi doi şi marea, iar noi să fim cât se poate de simpli şi de curaţi, aproape fără haine. Ne-am ridicat în picioare pe dig, mi-a luat mâna şi a pus-o în dreptul inimii lui, pe care am simţit-o zbătându-se să îi iasă din piept. În acea clipă, în care toată emoţia lui a trecut prin mine, el era acum cel care mă punea în faţa celei mai importante hotărâri din viaţa mea”, spune Corina.

Povestea pe care au spus-o fotografiile părea una cu final deschis din cauza lipsei de reacţie a fetei. Însă răspunsul, „da”, a venit din toată inima imediat ce şi-a venit în fire.

Corina a fost cea care l-a observat pe fotograful care a asistat la scenă. Acesta i-a salutat de la distanţă şi şi-a văzut de drum.

Au meditat împreună timp de o oră, au băut şampanie, au râs şi s-au minunat că în viaţa lor va începe să se schimbe ceva. În bine.

Dorinţa lor de a intra în posesia fotografiilor realizate în acea seară, la apus, când el i-a adresat marea întrebare şi ea a spus „da”, s-a împlinit.

Materialul iniţial îl găsiţi aici: FOTO Cerere romantică în căsătorie surprinsă întâmplător. Se caută protagoniştii

Povestea celor doi: EXCLUSIV Un fotograf a surprins întâmplător o cerere romantică în căsătorie. Află povestea îndrăgostiţilor

Şi pe Cristian Şuţu, cu Povestea în 13 imagini

Pentru astfel de momente trăiesc eu. Cred în romantismul care supravieţuieşte într-o lume nebună, în poveşti de dragoste care îţi dau poftă de viaţă chiar dacă nu eşti tu protagonist, în prietenii legate de la distanţă, în entuziasmul unor adulţi. Şi mai cred că soarta are multe momente bune, în care ne zâmbeşte.

Mie mi-a zâmbit atunci, şi în 3 zile am cunoscut 3 oameni minunaţi. Poate că nu se vor lega prietenii de-o viaţă sau poate că nu vom avea ce să ne spunem când ne vom întâlni, dar energia pe care mi-a dat-o agitaţia din acele zile îmi va ajunge până când soarta îmi va zâmbi din nou, până când lumea virtuală îmi va mai trimite o poveste prin care să îmi amintesc că îmi plăcea la nebunie să scriu din suflet. Sau până când, după ce scot nasul din calculator, întâlnesc nişte poveşti pe care trebuie să le afle o lume întreagă.

Am chef să scriu despre oameni, despre vieţi trăite intens, despre romantism şi întâmplări în care pesimiştii nu cred. Căutaţi-mă!

5 Comments
  • Loredana
    septembrie 27, 2011

    Esti foarte talentataFoarte frumos spus… si nici ca puteau gasi o persoana mai potrivita decat tine sa redea in cuvinte trairile lor!!!

  • deargreen
    septembrie 27, 2011

    Multumesc tare mult :)

  • Rusu Catalina
    octombrie 8, 2011

    Foarte frumoasa povestea, protagonistii si mai ales minunata descrierea ta.O poveste frumoasa ca a lor mai rar intalnesti si e minunat ca tu ai reusit sa ne aduci putin din bucuria traita de ei. Cu siguranta romantismul nu a murit si cred ca fiecare dintre noi detine o doza mai mare sau mai mica.

  • deargreen
    octombrie 9, 2011

    Cataaaa, bine ai revenit! Stiu ca si tu esti romantica din fire :) Merci pentru cuvintele frumoase! Te pup cu drag!

  • fotograf nunti ella
    octombrie 18, 2011

    felicitari,in primul rand pentru blog, iar in al doilea rand pentru postari