Toată atenția lui Rafi se îndreaptă către aparatul foto când observă blițul. Salută cu o mână în aer obiectivul, apoi vine repede să vadă dacă a ieșit bine în poză. Dă aprobator din cap, ca un cunoscător, apoi se întoarce la cercul de copii.
Stă acolo un timp și mănâncă snacksuri. Dar răbdarea lui are o limită și vrea să plece la joacă. Are atâtea jucării de cercetat. Terapeuta îl roagă să mai stea puțin. „Uite atât”, spune Jeni și arată cu degetele cât să înțeleagă el „foarte puțin”. „Cât numărăm până la 10”, spune terapeuta. Zice Jeni „Unu”, zice și Rafi „Unu”. A stat cuminte, a repetat cifrele, dar până să zică profesoara „Zece”, Rafi e deja pe picior de plecare.
Se întoarce cu un puzzle, căruia îi zice „buzzle”, deschide cutia, face ochii mari și exclamă: „Uaaaaau!”. Îl entuziasmează orice jucărie și își exprimă cu ușurință încântarea.
Are 5 ani, genele dese, iar dioptriile îi fac ochii mai mari decât sunt. Este curios, are multă energie și suferă de o întârziere mentală ușoară.
Rafi e foarte sociabil, iar când Darius, prietenul lui autist se retrage într-un colț, îl pune în mare dificultate. Ar vorbi, dar Darius sigur nu i-ar răspunde. Atunci ce să facă? Stă pe burtă, cu mâna-n barbă și îi respectă liniștea prietenului său. „O fi supărat pe mine?”, pare că-și spune și-l fixează nelămurit pe băiat cu privirea. Darius îl ignoră complet, iar Rafi pune capul pe saltea. Chiar nu mai înțelege nimic.
Când copiii fac cerc pentru lecție, Rafi se zbenguie și testează câte o jucărie. La final, cei mici primesc câte o bomboană pentru că au știut să se prezinte. Lui Rafi îi plac bomboanele, iar faptul că nu a participat la lecție nu îl împiedică să ceară recompensă. „Bomboană! Vreau bomboană!”.
Grupul începe un joc în care copiii trebuie să potrivească niște numere. Rafi nu știe încă cifrele, dar de data asta își vrea bomboana. Are de potrivit cinci cifre, dar după fiecare, spune: „Bravoooo! Bomboană!”.
La vârsta lui, ar trebui să știe numerele, culorile, să înțeleagă perfect limbajul și să poată potrivi forme. Vorbește codat, ca-ntr-o limbă a lui, și are atâta energie încât amețești dacă îl urmărești cu privirea.
Terapeuții au făcut un calcul. Lucru pe limbaj (logopedie), comportament (ABA), cognitiv (ABA), de integrare și funcționare adecvată cu ceilalți – cost total pe lună: minimum 1.200 de lei.
Un efort financiar cam mare pentru mama șomeră și tatăl muncitor în construcții. Plus că Rafi este cazul cel mai ușor în familie. Sora sa, de un an, are o malformație complexă și nouă diagnostice.
Rafi merge ca orice copil sănătos la grădiniță, se joacă, râde, cere bomboane și o dată pe săptămână se joacă cu terapeuții de la Fundația Minți Deschise. Pentru el e tot o joacă, dar e singurul ajutor pe care îl primește pentru problema de care suferă.
***
M-am oferit voluntar la Fundația Minți Deschise, o organizație nonprofit care ajută copiii cu autism sau cu dizabilități de dezvoltare, dar pentru că timpul meu liber este foarte limitat, scrisul este forma prin care încerc să îi ajut pe cei mici. Acesta este primul text și sper să mai urmeze și altele.
Dacă sunteți curioși sau vreți să întindeți o mână, Fundația are un blog și o pagină de Facebook.