Selectează o Pagină

Acasă înseamnă Măcin, Jijila, Tulcea, în funcție de distanța de care mă aflu față de „acasă”. Acasă e Dobrogea, iar la mine acasă mai există oameni care se luptă să păstreze tradițiile.

Să vrei să păstrezi tradiția înseamnă să te plimbi, la cei 60, 70 bătând ușor spre 80 de ani, de la un capăt la altul al satului, în seara de Ajun, și să spui: „Nu mi-e frig, taică. Să merg cu mașina până colea, la nea Banea? Păi mai mult îmi ia să mă sui și să mă cobor”. DSC_0652

Înseamnă să cânți zeci de versuri și să retrăiești povestea colindului de parcă l-ai auzi prima dată.

Să vrei să duci obiceiurile mai departe înseamnă să-ți iei băiatul, care de-acu’ e flăcău, prin nămeți și ger, să-l plimbi pe la case de boieri, cu ceata și să-i dai o gură de rachiu. O să învețe el versurile fără să-și dea seama și când o avea și el nepoți, cum ai tu, o să continue să meargă cu ceata în sat, la colindat.

DSC_0677

DSC_0665

La mine acasă, de Crăciun, oamenii nu mai poartă straie de sărbătoare decât la festivaluri, dar se-mbracă-n haine bune și se-adună la părinți, bunici, fini sau nași și colindă despre buni jupâni, flăcăi voinici, fete de măritat și turme de oi.

DSC_0680

La mine acasă există bărbați care umblă-n ceată cu colinde vechi, de pe vremea stră-stră-stră-bunicilor mei.

DSC_0644

La mine acasă încă mai există olelei, tineri și bătrâni care cântă colinde cu poveste, și magia sărbătorilor din copilărie. Poate nu-i ca-n Maramu’, dar i-acasă.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=ugvISlvTOhM&w=420&h=315]