Selectează o Pagină

Da, știu, tu dormi la mine, eu la tine. Gătim împreună, mergem la film, ieșim în club. Tu vii și mă iei de la serviciu, eu îți aranjez hainele. Îmi trimiți melodii, eu îți dau texte. Mă suporți când plâng, te tolerez când sforăi. Da, știu, dar nu suntem într-o relație. Nu te impacienta, e totul ok.

Știu tot ce gândești, știi tot ce simt. Nu vrei pe altcineva, cum și tu mie îmi ești bun. Dar nu, nu te speria, nu suntem într-o relație.

Da, bine, facem și niște planuri de viitor, dar doar așa.. ca să fie. Dar nu, nu suntem într-o relație.

Dacă am fi într-o relație s-ar schimba echilibrul dintre noi doi. Mâncarea ne-ar ieși sărată, filmele pe care le-am vedea ar fi proaste, în cluburi s-ar auzi muzică groaznică, iar plânsul n-ar mai fi plâns.

La naiba! Noi nu vrem așa ceva. Lasă că noi știm ce e între mine și tine fără să punem o etichetă. Știi că mi-e bună situația asta incertă, cum știu că tu ai vrea să semnez undeva că sunt a ta. Dar hai să nu fim într-o relație, vrei? Ah, ai zis cuvântul cu „r”.

****

Povestea asta nu e doar a mea. E una despre oamenii cărora le este frică să fie într-o relație.

Dacă ar recunoaște ceea ce au, s-ar spulbera toată fericirea de a fi găsit un om bun pentru ei. Dacă totuși nu este atât de bun cum cred, trebuie din nou să treacă printr-o despărțire, nu? Trebuie să-și recunoască un nou eșec, trebuie să-și consoleze mamele că nunta e încă departe și trebuie să își schimbe statusul pe Facebook.

Într-o discuție despre relații, o prietenă îmi spunea: „La naiba, ce e așa greu? Dacă vorbești cu mine, suntem într-o relație. Dacă stai acolo ca prostul și mă asculți, suntem într-o relație. Vrei sau nu vrei, oamenii relaționeză”.

Da, oamenii relaționează, doar că le e frică să recunoască.