Temă de la Rahat Bici: Am cerut feedback despre mine de la 4 superiori - Oana Racheleanu

Temă de la Rahat Bici: Am cerut feedback despre mine de la 4 superiori


 

Rahat Bici nu e un program prin care treci precum gâsca prin apă, să zici și tu că ai mai făcut ceva pentru dezvoltarea ta profesională și personală, dar, vezi Doamne, nimic nu funcționează. Păi ca să funcționeze trebuie să transpiri puțin, să lucrezi tu cu tine și, mai ales, să ieși din zona de confort.

Fix asta face Ștefana Popa cu noi, atât la întâlnirile de grup, dar mai ales cu temele pe care ni le dă acasă. Și să nu mai spun că trebuie să ne dăm și noi singuri teme. Te face să-ți împingi limitele atât de tare, încât ajungi să zici, cu mână la ochi, către grup: „Mă doare tema pe care o să mi-o dau, dar risc”. Asta am fost eu la a doua întâlnire. Și da, am făcut tema. E din seria „secret de stat” și tot ce pot să vă zic este că sunt mândră de mine.

Am promis în postarea anterioară că o să scriu despre una dintre temele pe care le-am primit: feedback-ul de la trei superiori, foști sau actuali. Cum s-ar spune, Ștefana ne-a trimis în gura leului ca să aflăm ce am făcut prost, ce am făcut bine, ce ar trebui să îmbunătățim, cum ne văd șefii de fapt. Este un exercițiu foarte eficient de dezvoltare profesională, pe care îl recomand oricui. Uite, dacă n-o știi pe Ștefana și nu vrei să consideri că ți-a dat ea temă, imaginează-ți că îți dau eu tema asta: vorbește cu trei superiori.

De ce trebuie să ții cont. Așa cum am făcut și noi la Rahat Bici, trebuie să îți pregătești un set de întrebări, astfel încât să scoți cât mai multe informații utile pentru tine din întâlnirile respective. Nu te căuta numai de calități, nu cerși complimente. Scopul tău este să devii mai bun decât ești deja, așa că află ce ai de îmbunătățit.

Cum a fost pentru mine tema „Întâlnirile cu superiorii”

Tema presupunea să ne întâlnim, de preferat față în față, cu trei superiori. Puteau fi șefi (foști sau actuali) sau colegi de la care am considerat că am avut multe de învățat. Eu am decis să discut cu 4 persoane, ca să am o imagine cât mai clară despre cum mă comport eu din punct de vedere profesional. N-o să dau nume, pentru că așa mi-au cerut, dar o să folosesc niște inițiale, cât să nu te amețesc cu date și informații.

– un șef de la digi24.ro, cu care am lucrat pentru 2 ani, acum 2 ani (L)

– un coleg de la digi24.ro, cu care am lucrat pentru 2 ani, acum 2 ani (M)

– una dintre actualele mele șefe (un freelancer are mai mulți șefi), cu care lucrez de 1 an (C)

– un coleg de la Zig Zag, alături de care am petrecut 2 săptămâni, acum 3 luni (R)

Cu L și M am discutat față în față, cu C și R, pe mail.

Ce am aflat? N-o să fac aici o înșiruire de calități și defecte, pentru că nu cred că ar ajuta pe nimeni, în afară de mine. Totuși, așa cum spune Ștefana deseori, vulnerabilitatea creează intimitate, așa că mărturisesc că unii mi-au spus că am de lucrat la gestionarea stresului (R), la răbdare (R) și la punctualitate (M).

Ca să echilibrez puțin balanța, dau și ceva de bine: „Când zici Oana, e tiparul Oana, ești tu. Adică Oana pe care puteai să contezi, dacă îi dădeai o chestie o făcea repede, era serioasă și mai era și plină de viață” (L)

Hai să mă mai laud puțin. Pot, pot? Păi văd că pot, că nu mi-a luat nimeni mâinile de pe tastatură: „O fată pe care aș lua-o cu mine oriunde, în presă sau într-o afacere, necondiționat” (C)

E foarte interesant de observat cum doi oameni cu care ai lucrat în același loc percep aceeași relație pe care ai avut-o tu cu o altă persoană de la serviciu, să zicem cu un alt șef, într-un mod total diferit. „Ai arătat că ai personalitate puternică”/ „Trebuia să arăți că ai personalitate puternică”.

Concluziile mele

Probabil că o să auzi puține lucruri cu adevărat noi (de exemplu, eu nu consideram că gestionam prea bine stresul când aveam un breaking news, iar la întrebarea asta am primit de două ori răspunsul: „stai să mă gândesc când te-am văzut eu stresată”), pentru că, în sinea ta, știi prea bine cum ești, ce mai ai de îmbunătățit. Doar că s-ar putea să fie foarte greu să îți recunoști, ce să mai vorbim de spus cu voce tare. Așa că îți dă cineva problema pe tavă, acum ia și lucrează cu ea. Totuși, dacă nu prea ești obișnuit să analizezi, să te mai uiți în tine din când în când, s-ar putea să fii surprins.

Părerea mea este că ar trebui să ții cont și de durata pentru care ai lucrat alături de un om, în ce situații te-a văzut, cât de deschis ai fost și, mai ales, acum cât timp se întâmplau lucrurile alea. Poate că da, ai făcut greșelile de care îți vor spune șefii tăi, dar de atunci te-ai tot schimbat. În bine, sper.

Ce zici, accepți tema de la Rahat Bici? Uite aici și aici două materiale care te pot ajuta în sensul ăsta.

Credit photo: levo.com

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *