Frigul ma deprima groaznic iar copacii goi ma agaseaza psihic. Toamna, si in special iarna, nu prea sunt in elementul meu. Din green, devin gri. Pic in depresii fara fund si fara de intelegere.

Cum in jurul meu am oameni care se agita cu cadouri, jingle bells-i, brazi si distractii cu punga pe partie, m-am gandit ca ar fi frumos din partea mea sa nu mai stau ca trista si sa fac un minim efort sa intru in atmosfera.

Asa ca primul lucru pe care l-am facut aseara, cand am ajuns in redactie, a fost sa imi bag o crenguta de-a bradului natural, in nas. Si-am inspirat bine pana cand mi-am intepat neuronii cu miros de verde. Nu de alta, dar s-ar putea sa fie singurul brad natural pe care il miros anul asta, caci toti prietenii mei sunt ecologisti convinsi. Probabil o sa dau o tura pe la rude si o sa ma rog pentru niste miros de brad natural. Oricat s-ar chinui cei de la Glade, n-au nicio sansa sa prinda mirosul ala intr-o cutie de plastic.

Dimineata, in ratb, un tiganus a cantat un colind intr-un mod atat de orginial, ca era sa lesin de ras. Trafic infernal, lume agitata, fleoscaiala pe sosea. Perfect. Vin sarbatorile. (Asta-i partea rautacioasa din mine. Trebuia sa o las sa iasa, altfel se facea mare, mare si imi manca toate cadourile de la Mos Craciun).

Urmatorul pas a fost sa imi cumpar manusi cu totul. Adica cu toate degetele acoperite, caci eu inca umblam cu cele fara degete. Asa ca mi-am cumpar o pereche de manusi din cele care mi-au traumatizat copilaria. O, da. Sunt ele, manusile cu un deget. Nu puteai sa iti sufli mucii sau sa iti ridici caciula de pe ochi si scapai franghia de la sanie. Mai mult de atat, erau legate intre ele cu un snur, ca sa nu le pierzi. Aiurea. Eu daca intram in starea de cascateala, le pierdeam pe ambele o data. Dar in mare sunt incantata de manusile mele groaznic de roz cu bleu. Trebuie sa intervina nitel croitoreasa Oana si vor fi perfecte.

Apoi am ochit o coronita pe care o s-o cumpar in alta dimineata, cand imi va fi mai putin foame. Da, era brad natural, dar n-o s-o pot mirosi ca se pune la tocul de sus al usii, si eu nu ajung pana acolo. La mic dejun am mancat o gura de zapada iar la cina voi servi niste colinde.

Poate pana la Craciun voi termina de craciunizat sufletul meu, ca sa se bucure si el, alaturi de toata lumea, de sarbatori. Voua va doresc numai pace, sa colindati frumos si sa beti cu cap! Sarbatori cu bine!