Selectează o Pagină

Am promis la un moment dat că revin cu poze în care apar prietenii cu care locuiesc. Micuţii ăştia, trei la număr, îmi sunt tare simpatici. Avem o relaţie deosebită: le dau soare şi apă şi ei mă fac să zâmbesc. E un schimb echitabil.

Pe domnul aici de faţă l-am numit o perioadă „my new boyfriend”. Deşi pare ţâfnos, e un băiat tare de treabă. Degeaba sta el cu mâinile în şolduri şi cu burta la înaintare dacă are părul ăla vâlvoi. E de-a dreptul haois. Relaţia noastră de dragoste n-a durat mult, căci ne-am dat seama că ne potrivim mai repede ca amici decât ca iubiţi. Aşa că suntem buni prieteni şi ne distrăm minunat împreună. Eu îi fac duş iar el mă bucură cu verdele părului său. E drept, i-am greşit o dată şamponul iar urmările se văd şi acum. M-a înjurat o perioadă dar pentru că şi-a recuperat culoarea strălucitoare, a trecut peste.

Cel de-al doilea prieten a apărut în viaţa mea fix pe 1 iunie. De atunci ne bucurăm unul de celălalt, exact cum fac copiii. El se mai bucură foarte tare şi de soare, ceea ce, din păcate, nu pot să spun şi despre mine. M-am obişnuit să fiu activă noaptea şi să dorm ziua. Băieţelul ăsta dansează de la prima rază de soare, până la apus. Dă din burtică şi din cap şi scoate un sunet de tic-tac. Am greşit şi faţă de el, chiar azi dimineaţă, când nu voiam să aud nici pâs. Îmi doream să îmi ţiuie urechile de atâta linişte. Aşa că l-am exilat în bucătărie. I-am zis: „N-ai decât să dai din burtă până nu mai poţi!”. Constat că uneori chiar sunt o prietenă groaznică.

Cu prietena numărul 3 nu am o relaţie deosebită. Sau cel puţin nu aveam. Am lăsat-o o perioadă destul de lungă fără apă iar la un moment dat, tot schimbându-mi casele, am uitat la ce adresă am lăsat-o. Nu îmi plac florile în glastră care stau degeaba şi nu fac flori. Ar trebui să se numească buruieni. Acum am prins drag de doamna buruiană şi, pentru că o cheamă „arbore de cauciuc”, aştept să facă nişte cauciuc (dacă flori nu face) cât să imi confecţionez şi eu nişte balerini.