Păstrează-ți identitatea. Nu te pierde - Oana Racheleanu

Păstrează-ți identitatea. Nu te pierde

By joi, august 22, 2013 4 , , Permalink

 

Păstrează-ți identitatea. Nu te pierde în nicio relație, nu uita de tine. E greu, căci te ia valul. Ori îndrăgosteala, ori fascinația de vreun om interesant sau pur și simplu treburile zilnice. Dar rămâi cel care ai fost dintotdeauna.

Nu uita că îți place să pescuiești, să dansezi, să scrii, să stai în cap, să gătești și să desenezi. Nu da vina pe timp. Adică da, într-o relație, timpul e împărțit altfel. Dar păstrează o fărâmă numai pentru tine. O fi egoism. O fi frica de ceva. Habar n-am și nici nu-mi pasă. Așa-mi vine acum să-ți spun. Păstrează-ți identitatea ca să ai relații sănătoase.

Da, schimbă-te dacă ai vreo revelație și îți dai seamă că ai părți nașpa. Fă compromisuri în relație, dar numai până la limita la care ele nu nasc frustrări. Fii flexibil, dar nu uita de tine.

***

Eu m-am pierdut o dată într-o relație. N-am mai dansat. El spunea că oamenii superficiali dansează.

„Dacă le stingi lumina, nu mai dansează nici naiba. Ei dansează pentru ceilalți, de fapt. Să fie văzuți”, zicea el.

Eu nu voiam să fiu superficială. Voiam să fiu o ființă superioară, înțeleaptă, nu ca toți dansatorii. Și mi-am ținut picioarele locului.

Nu-mi amintesc prea bine contextul, pare-mi-se că se juca cu o sticluță de parfum B.U., și-mi spune: „Be you, Onuța. Asta e cel mai important, să fii tu”.

Ce vină avea el că eu nu voiam să mai dansez? Voiam să-i fiu lui pe plac și m-am pierdut pe mine.

După câțiva ani, după ce ne-am despărțit și am lăsat o vreme să se aștearnă între noi, povesteam de una, alta și i-am amintit de dans. Nici măcar nu făcuse vreo aluzie la mine.

„Tu ești jucăușă, Onuța. Tu dansezi sincer, din suflet”, zise el. Eu, cu ochii mari, bulversată. Poftim, Onuțo, dă-te cu B.U. și treci de dansează.

De-aia îți zic să nu te pierzi. Că știu ce spun, nu de nebună. Să nu te pierzi nici în relație, nici în rutina zilnică. Nici tu, fată, nici tu, băiete.

***

Oana: Sună a text dintr-o revistă patetică pentru femei. Sau revistă pentru femei patetice.

Onuța: Asta e, și eu am fost patetică.

Oana: Mda. Ai dreptate. Îl lăsăm așa.

4 Comments
  • Mekone
    august 22, 2013

    Bine zis, Oana şi Onuţa! Compromisul e necesar în orice relaţie, dar depinde de noi să punem limita. Dacă nu, relaţia se duce de râpă. Şi nu eşti deloc patetică! Scrii tare frumos şi se vede că e ceva trăit. Se văd de la o poştă textele scrise la persoana I, texte minţite care vor doar să stoarcă lacrimi – n-ai nici o şansă să să scrii aşa!

  • deargreen
    august 23, 2013

    Mulțumesc pentru complimente! Ăsta-i și motivul pentru care scriu rar. Aștept să simt întâi :)

  • Ade
    august 27, 2013

    Bai Onila, tu sa nu dansezi.. nicio scuza n-ai avea! :* Sa stii ca sincer si din suflet danzezi. Nici sa ma fortez si nu te vad stand pe margine!… sau pierduta de tine. Ma bucur ca te-ai regasit!

  • deargreen
    septembrie 17, 2013

    E veche povestea, Ade. Are niste ani. Dar da, si eu ma bucur ca m-am regasit. Sper sa nu ma mai pierd :) Te pup!