Mălina, a doua Mădălina - Oana Racheleanu

Mălina, a doua Mădălina

By luni, decembrie 12, 2011 0 No tags Permalink

 

Aseară, pe la 4, când lucram în ritmul nopţilor de duminică, Antena 3 mi-a stricat zen-ul. Breaking news: Mălina Olinescu s-a sinucis. S-a aruncat de la etajul şase al blocului în care locuia. Ghiciţi motivul? De fapt îl ştiţi deja. Despărţirea de iubitul ei.

După un an de zile am ajuns să scriu despre morţi aproape fără să tresară ceva în mine. Ştiu că trebuie să îmi fac bine treaba, să nu omit ceva, să nu greşesc nimic. Şi după ce epuizez subiectul, mi se liniştesc degetele şi minţile, atunci empatizez. Şi poate că plâng decedaţii când apar deja alţii.

Mă aşteptam, deci, să nu mă mişte moartea artistei. Dar m-a mişcat. Mi-a ridicat părul în cap. Am zis direct: „Ce femeie proastă!”. Şi am început să lucrez furioasă, înjurând. De la o persoană cu talentul, educaţia şi cultura ei, te aştepţi la mai mult. Femeile astea au un singur neuron şi ăla e îndrăgostit? Chiar aşa nu mai au putere să lupte cu viaţa?

Nu vreau să mă dau leu. Am avut şi eu depresii, clipe când am privit în jos de la etaj, nopţi în care m-am înecat în lacrimi şi dimineţi în care nu aveam pentru ce să mă dau jos din pat. Şi când mă bătea câte un gând că aş putea, cumva, să închei socotelile cu viaţa (poate că toţi am avut, la un moment dat), neuronul-şef mă întreba: „Oana, esti sigură că vrei să faci asta? Este o decizie ireversibilă”. Şi îmi dădeam seama că răspunsul e nu. Mă spălam pe faţă, beam cinci litri de apă ca să o recuperez pe cea pe care am pierdut-o prin lacrimi şi mă culcam. Întotdeauna lucrurile încep să aibă o tentă rozalie a doua zi.

Am atâtea de experimentat, atâtea zâmbete de împărţit, oameni de îndrăgit şi pupat, lucruri de învăţat şi de văzut şi eu să mă arunc de la etajul şase? Cică niciodată să nu spui niciodată, dar parcă sunt curioasă să văd cum îmi stă cu riduri adânci pe frunte, cu funcţia de reporter-super-şmecher la emisiunea “În premieră”, cu o casă la munte, cu prieteni de-o viaţă alături şi nepoţi agăţaţi de fustă.

O fi viaţa a dracu’, dar noi trebuie să fim şi mai şi. Puţin ambâţ, domnule!

P.S. Am fost rea, ştiu. Dar mă infurie laşitatea. Dumnezeu să îi ierte Mălinei sufletul neliniştit şi căpuşorul tulburat!

Comments are closed.