Selectează o Pagină

Ce mai faci tu, copil drag? Când zâmbești, o faci cu sufletul și cu ochii? Respiri brazi și munți? Te iubești mult? Sau doar puțin? Dar te iubești, nu? Așa să faci, copil blonduț, să te iubești. Lasă că toți avem relele noastre. Iubește-ți părțile bune.

Să mai mănânci și tu din când în când, că o să dispari într-o zi. Și nu vreau să dispari. Nici într-o zi, nici niciodată!

Dar cu sufletul cum ești? Ce bagaje cari după tine? Acareturi multe, ca noi toți. Dar sunt unele grele, pe care le cari demult, așa?

Și oamenii ăia, din jurul tău, sunt oameni de omenie, da? Trebuie să fie. Se poartă frumos cu tine? Te ajută?

Și ai grijă cu bicicleta aia, că ai trupul firav. Să nu-mi dai cu el de ceva, da?

Te rog să ai grijă de tine, căci nimeni n-o să aibă. Nici munții, nici oamenii, nici bicicleta.

Te iubesc, Teo!