Te-ai băgat în fața mea la rând. Să zicem că nu m-ai văzut. Dar fiică-ta, emo kid în devenire, m-a văzut. S-a uitat la tine, s-a uitat la moaca mea acră, iar la tine, iar la mine, și-n pământ ca o oaie cu un neuron. N-a zis nimic.

Când te-am întrebat frumos, formulând cu „dumneavoastră” și tot ce trebuie dacă pot să trec în față, unde-mi era locul, ai zis că nu m-ai văzut. Ți-am spus că plodul tău m-a zărit. Ai bolborosit ceva și ai început să pui produsele pe bandă.

Păi femeie proastă, dacă mă vezi cu un sfert de cap ras, înseamnă că sunt cantitate neglijabilă? Dacă am 5 cercei presupune să fii nesimțită? Dacă mă vezi de un metru juma’, tre’ să fii vacă până la capăt?

Io dacă te ating din greșeală, îmi cer scuze. Ca să trec de kilogramele tale care îmi blochează drumul, cer voie. Îți vorbesc cu pronumele personal de politețe și-ți zâmbesc dacă ai față de mămică.

Nu-mi pasă cât de puțin ce crezi despre mine. Mă tem de fapt că fiică-ta va fi o vită mai mare decât tine.

Dacă aș fi fost educată de tine, te înjuram și te scuipam. Dar am avut noroc de o mamă care m-a învățat să am bun simț.

Vârsta îți dă anumite drepturi până la un moment dat. Mai încolo trebuie să le câștigi.