Selectează o Pagină

Astazi am facut ce imi doresc de cel putin 2 ani. Am sa va povestesc in cele ce urmeaza. Nu am modificat absolut nimic din poveste. E purul adevar.

Totul a inceput spontan.

-Mergem?
– Mergem!

La ora 2 si ceva mi-am facut bagajul, la 2 si ceva si inca ceva mi-am luat iubitul de mana si am plecat la gara. Ne ducem glont la tantea de la ghiseu.

-Saru’ mana! Nu va suparati, ce tren pleaca primul din gara?

Tantea se uita chioras la noi. Eu repet, crezand ca-i mai tare de urechi.

-Unde merge primul tren?

-Ma voi sunteti zdraveni?

-Da. Puteti sa ne spuneti sau nu?

-La balamuc! Ce intrebare e asta?! Pot pleca si 3 trenuri in acelasi timp din gara.

-Aaaa! Deci ne ducem la informatii, da? Multumim.

In drum spre ghiseul de informatii aruncam un ochi pe tabela aia care arata plecarile si sosirile. Ploiesti. Neaaa. Am mai fost. Piatra Olt via Titu. Cine-i Titu asta, frate? Sau ce-o fi? Hai la informatii.

-Saru’ mana! La cat ajunge trenul de Piatra Olt la Titu?

– La 15 si 5.

-Aha. Si ce tren mai pleaca in curand?

-Ploiestiu’, Buzau’…

-Si de la Titu cand avem inapoi?

– La 17. Ma voi vreti sa va plimbati si nu stiti unde.

Noi zambim, multumim politicos si ne caram. In drum spre ghiseu ne faceam discursul cum sa ii cerem doamnei: „Doua bilete la balamuc, va rugam!” Pacat ca tantea era ocupata cu foarte multi oameni care mergeau catre destinatii mai obisnuite decat a noastra, asa ca ne-am dus la alt ghiseu.

„Doua bilete la Titu, va rugam!”, a zis prietenul meu cu o calmitate in glas de parca avea habar ce e Titu. In plus, ne si astepta cineva la gara.

Am mers cam o ora cu trenul apoi am coborat in necunoscut. Am descoperit ca Titu e un orasel chiar cochet. Cu banci, magazine, strazi in regula, o pizzerie, rond, restaurant etc. Nu pot sa spun ca e orasul visurilor mele, dar nici ca n-as mai calca acolo. Am mancat o pizza in fuga, am baut un ceai si… fuga inapoi la Bucuresti.