Da, stiu, ati dat ochii peste cap. Nimeni nu vrea sa auda despre iubire, vrea doar sa o traiasca. Subiectele despre iubire sunt siropoase si sunt abordate indeosebi de fete. Am impresia ca exista si o emisiune la tv cu titlul „Cat dureaza iubirea”. Nu stiu de ce, dar am senzatia ca e o emisiune stupida.
Desi sunt o romantica incurabila, am renuntat sa mai cred in iubirea de-o viata. Pur si simplu mi se pare de basm. Irealizabil.
Iubesti, va iubiti, sunteti fericiti, te dezamageste, va despartiti. Te iubeste, apoi il iubesti si tu, visati impreuna, apar nori pe cerul de zahar al iubirii voastre, va despartiti. Va iubiti, sunteti fericiti, va obisnuiti sa traiti unul langa celalalt, nu va mai iubiti, va e frica de singuratate, nu va despartiti.
Mai exista femei care isi pastreaza virginitatea pana pe la 30 de ani, asteptand vreun Fat Frumos? Parintii nostri inca se mai iubesc? Ar trebui sa le servim iubitilor nostri dragoste in portii mici sau in ambalaje de pizza xxl? Cam cate eforturi trebuie sa faca un cuplu ca iubirea lor sa atinga nunta de aur? Cunoaste cineva reteta? Si pana la urma, pe ce cantar te poti urca alaturi de iubitul tau si care sa spuna: „Trinc! Trinc! Acesta e alesul tau! Felicitari!”?
Ma gandesc ca viata e compusa din mai multe iubiri, mai mult sau mai putin intense, care ne fac sa ne intoarcem la noi, care ne invata cine suntem. Cand si-au atins scopul, pleaca. Noi ramanem cu ochii in soare, injuram inimioarele, trandafirii, vinul rosu si melodiile italienesti, dar ne scuturam si o luam de la capat. Deci cam asa e cu marea iubire. E de fapt compusa din mai multe iubiri, mai mici. Adica iubiri care se consuma mai repede decat viata.
Toata adolescenta mea am visat la o dragoste perfecta si vesnica. Acum, cand am vazut ca dragostea nu e perfecta, si nici macar vesnica, cu atat mai mult imi doresc ca, la un moment dat, sa dau mana cu inocenta, adolescenta, bunatatea, siguranta si nebunia unei iubiri cu care sa inchei un contract pe viata. Sa dau mana cu ultima si vesnica iubire. Si probabil mai putin din frustrare, mai mult din pesimism, lacrimez de fiecare data cand imi amintesc care e cea mai mare fantezie a Mihaelei Radulescu: „Cea mai mare fantezie a mea este sa-i fiu suficienta barbatului meu.”
Meditez la tema asta cu iubirea de-o viata, de ani buni. Am tot studiat in stanga, in dreapta, si-nauntru si pana la urma am ajuns la concluzia ca nu exista. E dur, dar cred ca pot sa traiesc cu asta. Cred ca se poate sa te casatoresti din dragoste nebuna, sa faci copii din dragoste mai potolita si sa traiesti langa omul pe care il iubeai mai mult decat pe tine, din respect si inca din admiratie. Banuiesc ca se poate.
Te contrazic! Dragostea vesnica exista! Stai numai sa o intalnesti si mai vorbim!!
Si pana la urma nu conteaza termenul de-a lungul caruia se prelinda prin vietiile noastre! Conteaza intensitatea ei!
Buna, Orry! Bine ai venit pe aici! Si ma bucur ca ma contrazici. Iti dau voie 🙂 Pai asta zic: nu poate fi o iubire care sa dureze o viata, fara sa scada in intensitate. Eu la asta am tot visat. Sper totusi sa ai dreptate.
Iubire vesnica…Zana Maseluta…Mos Craciun? Mare problema cu iubirea asta.A fost o vreme cand credeam si eu in asa ceva, dar brusc, am renuntat la idee.Cand iubesti, iubesti, si senzatiile difera de la zi la zi, de la persoana la persoana. Cred ca iubirea e un lucru unde trebuie sa tii cont de prezent, sa traiesti clipa, deoarece viitorul e incert, iar cand vine vorba de trecut, clar totul ramane la stadiul de amintire.Cand intalnesti iubirea adevarata poti sa te bucuri de ea si sa traiesti cu speranta ca va fi vesnica.
„Cand intalnesti iubirea adevarata poti sa te bucuri de ea si sa traiesti cu speranta ca va fi vesnica.” Corect. Ce mi-a placut asta. Speranta moare ultima. Probabil chiar si dupa dragoste.
Orry, Oana, Catalina….iubirea nu exista! Exista doar pasiune, atractie, dependenta. Ceea ce simtiti voi ca fiind iubire e de fapt nerabdarea de a consuma un moment de pasiune, de a o atinge pe persoana care te atrage atat de mult…iar dupa ce dispar toate astea, ramane dependenta. Care, dupa cum viata v-a demonstrat-o, nu tine nici ea la infinit, fiind doar ultima etapa a unui ciclu. Punct…si de la capat!
..am un link ..este interesant, inarmati-va cu putina rabdare .
.http://mihaibendeac.ro/gabi_cotabita/2009/07/19/insuportabilul-gust-al-singuratatii.html
Io zic despre mine, ca sentinte absolute n-am. Eu nu leg iubirea doar de un barbat, ca tine sau ca Mihaela Radulescu. Iubirea, dacă e iubire, n-are cum sa se termine. Daca s-a terminat, aia n-a fost iubire, a fost doar atractie fizica.
Am sa-l iubesc mereu pe barbatul care m-a facut fericita la 20 de ani si cu care am ramas prietena. Si il iubesc altfel pe barbatul cu care m-am casatorit. Si nu m-am gandit niciodata daca e pe viata sau nu langa mine. M-am gandit doar daca EU vreau sa traiesc alaturi el sau nu cand l-am ales. Imi iubesc parintii. Sunt feluri diferite de a iubi.
Pot sa-mi impart iubirea. Nu cred in ideea iubirii unice (un barbat) sau in iubirea care se termina … asta dupa aproape 40 de ani de experienta …. si am gasit undeva si o definitie care se potriveste cu ce am invatat eu din experienta http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=13
Mekone, nu te contrazic. Fiecare are dreptul la o parere. Parearea mea e ca a fost iubire si daca s-a terminat. Nu vorbesc de iubirea pentru parinti. Asta e altceva. Vorbesc de o iubire pentru un singur barbat, pentru toata viata. Sa fie la aceeasi intensitate, sa va priviti cu acelasi drag, sa il saruti din inima, cum o faceai de la inceput. Si sa faci lucrurile astea pentru vreo 50 de ani sau pana cand moartea va va desparti.
Ce pot sa zic eu despre iubire…Cred ca raddarzone e si acum suparat pe mine pt ca sunt gay…deci eu pot vb despre iubire ? 🙂
Ma regasesc in multe lucruri care le-a zis Deargreen, si nu cred ca am gasit iubirea adevarata si vesnica pana acum, pot sa zic ca am iubit de cateva ori dar nu au fost iubire fara un sfarsit. Cred ca in momentul cand iti alegi jumatatea poate fi iubire dar dupa cativa ani, mereu speram ca vor fi multi, cred ca va deveni o forma de respect intre cele doua persoane nu cred ca dragostea va ramane la fel de puternica ca la inceput. Iubirea e ca o inima, bate tare cand esti tanar iar la batraneze are ritmul ei pana cand se stinge la fel ca si iubirea.
IUBIREA E UN COLAPS AL SUFLETULUI DIN CARE PANA LA URMA TE TREZESTI AMETIT, NEVENINDU-TI SA CREZI CAT DE FRUMOS A PUTUT FI!!!! Am multe texte despre sfarsitul iubirii. Mi-ar placea sa stiu parerea ta despre ele.
http://www.creatieliterara.wordpress.com
ai grija cum o consumi ..daca stii te tine o viata