Ieri mi-am cumparat o cheie. Arata ca o cheie care deschide un cufar vechi, plin de mister. Si o port la gat, caci e un accesoriu. Am senzatia ca e o cheie magica. Asa cum zana mea are o bagheta, eu am o cheie magica.

Si m-am si gandit ce sa fac cu ea. Pot descuia usi, suflete, ochi, si minţi. Mai ales minţi. Pot incuia intr-o camera nefericirile unor oameni, si sa le las doar bucuriile. Pot incuia gura unora care imi dau sfaturi fara sa le cer si celor care stiu ei ce-i mai bine pentru mine.

Doar cand am chef, pot descuia trecutul si sa-l iau la intrebari: „Mosule, ce mai faci?”. Si daca ma supara cu chestii de genul: „Erai alta Oana mai demult. Imi placeai mai mult inainte”, pac! l-am incuiat la loc.

A! Sa nu uit. O pot folosi ca si cheie de contact pentru viitoare mea masina. De fapt… as putea da chiar acum o tura prin Taramul Verde.

Aseara eram atat de incantata, incat am intentionat sa dorm cu ea la gat. Dar avand lantul prea lung, exista riscul sa ma sugrum… ca printr-o magie.

Am cheita magica. Sunt chiar smechera.