Selectează o Pagină

Ba mai mult, dau din coate sa ma descurc cumva. Am inceput sa fac cercei, bratari si am intrat intr-un fel de mini-afacere, impreuna cu o prietena. Comercializam haine noi si sh pentru copii. Blogul il gasiti aici. Bineinteles ca va ofer si o mostra:

Nu e draguta? Deci va asteptam sa cumparati hainute pentru nepoti, verisori, fii si fiice, ca sa ne luam si noi o paine 😀

In rest, am tot felul de idei si tot felul de pase. Cand sunt pesimista imi vine sa ma dau cu capul de pereti, cand sunt optimista am ganduri de plecat din tara si de incercat domenii noi. Insa indiferent in ce pasa m-as afla si oricum as da-o, nu reusesc sa ma plictisesc. Deci momentan nu am nici cea mai mica sansa sa simt ca sunt somera. A, da. Inca un lucru bun pe care mi l-a adus lipsa unui job: sunt din ce in ce mai inventiva.

Iata ce facem noi ca sa trecem cu brio de criza:
1. Nu mai mancam in oras. Mi se pare foarte relaxant sa gatesti (cand ma gandesc ca acum 3,4 ani era pedeapsa pentru mine sa fac mancare…). Daca o faci din suflet si cu entuziasm, e mult mai usor si mai gustos. Acum mi-am lansat o noua provocare: sa gatesc ieftin si bun. Aici cateva sugestii. Eu am incercat taitei cu varza. Suuuper bun! 6 lei – 4 portii.

2. Pentru ca locuim intr-un apartament cu 2 camere, uneori eu stau intr-o camera, iar domnul prieten in cealalta. Asta pentru ca fiecare sa citeasca/sa scrie pe blog/sa-si faca unghiile etc in voie. Ziua e ok. Dar m-am gandit eu ca seara am putea sa stam in aceeasi camera, ca sa fie un singur bec aprins. Am incercat si a mers. El citea chestii pe net iar eu faceam cercei.

3. Am inceput sa folosim pungile de la supermarketuri pe post de saci menajeri.

4. Dupa cum spuneam mai sus, mi-am pus iarasi la lucru abilitatile de a crea chestii. Bratari si cercei, momentan. Stiu sa fac si codite din ate, in par. Daca doriti, stiti unde ma gasiti.

Cam astea sunt metodele mele de a economisi. Am in plan sa pun becuri economice in toata casa si sa duc niste maculatura la reciclat. Noul mod de viata mi se pare o provocare. Probabil pentru ca nu am ajuns inca la fundul sacului si imi permit sa ma joc. Adica daca ma satur de gatit, pot sa mananc in oras. Inca imi permit acest lux.

Insa cred ca lipsa banilor ii face pe oameni sa se reorinteze, sa se reinventeze. Mereu am fost fascinata de trucuri cheap&chic, de cum sa obtii lucruri noi din chestii vechi, de hainele superbe din sh-uri si de familiile care mancau te-miri-ce, dar petreceau timp de calitate impreuna. Asa ca am acceptat cu entuziasm provocarea pe care mi-am lansat-o tot eu, de a trai „ca la 20 de ani, fara griji si fara bani”. Si eco, in plus, doar sunt o ecologista convisa!