Selectează o Pagină

Am fost plecata pentru o vreme, iar ultimele doua zile de vacanta mi-au stat sub semnul „Dr. House” si „Grey’s Anatomy”. De fiecare data a murit un personaj important si asta dupa multe chinuri. Eu traiesc filmele atat de intens incat in momentele alea sunt acolo, rugandu-ma ca personajul sa traiasca si sa fie bine. Am varsat rauri de lacrimi care mi se innodau in barba si am strans puternic mana care nu ma lasa nici la bine, nici la greu.

Episodul de aseara, din „Grey’s Anatomy” s-a terminat asa: pe un fundal negru, scris cu alb „Te-ai gandit ca maine ai putea muri?”. Si totul a ramas in ceata.

Pe bune… Te-ai gandit vreodata ca viata ta s-ar putea termina azi? Ca n-ai sa-l mai vezi pe cel drag? Asa e ca ai innebuni? Si-atunci… ce ne ramane de facut? Sa traim din plin in pace si armonie? Sa traim doar pentru noi? Te-ai gandit vreodata? Oare s-a gandit vreodata cineva serios la treaba asta?

Eu nu sunt pregatita sa mor. Mai am multe de facut, de incercat. Mai am de descoperit oameni noi. Si suflete noi in oameni vechi. Am de vazut locuri, de purtat o rochie de mireasa, de construit o casa si de facut vreo doi copii. Dar cine iti garanteaza ca vei ajunge pana acolo?

Te-ai gandit vreodata…?

Speriata de moarte dar cu soarele in priviri, m-am asezat ieri in genunchi, cu un inel in mana, si am spus: „Vrei sa fii iubitul meu?”.

Bucurati-va de viata! Bucurati-va de voi si de cei din jur!