Recunosc, eu te-am rugat sa te intorci. Ti-am mai cerut si o mana de zapada sa imi fac damblaua de copil. Dar gerul asta chiar nu imi amintesc sa ti-l fi cerut. Pe bune, acum. Ce-ai de gand? Nu stii ca eu am imunitatea scazuta si ca nu suport gerul? Si m-am cam plictisit sa ma incotosmanez cu trei randuri de haine, sa stau si in tramvai cu manusile iar cand ajung la birou sa dau jos de pe mine ca baba Dochia. Urasc sa ies din casa. Imi piere orice chef de viata si orice inspiratie.
Mi-am facut damblaua de copil sambata. Mi-am adunat partenerii de joaca si ne-am dat drumu’ de pe un deal din Tineretului… cu punga. Sau cu sacul de la Rebu. Fiecare ce-a avut. Evident, numai sanii nu aveam. Ne-am rupt fundurile, am mancat zapada si pufuleti, am baut ceai fierbinte din termos (adus de prieteni grijulii), si am facut pauze lungi si dese in care ne faceam curaj sa mai riscam o data. Am tras concluzia ca toate se fac la timpul lor si ca ar fi bine sa revenim cand gerul va fi mai bland cu noi.
Deci iarnă friguroasa, poti sa pleci. Ti-ai facut datoria. Multumesc pentru zapada si sa-ti bagi gerul undeva 😀 Acum sa vina scumpa primavara, cu flori, verde si dresuri colorate. Maxim am zis!
M-am cam impiedicat in acest inceput de 2010. Sau de 2010. Nu stiu exact. Am avut zile foarte naspa, in care cei mai mari si mai sus-pusi si-au cam batut joc de mine. Insa cum sunt o leoaica veritabila, a doua zi mi-am lins ranile, m-am imbracat intr-o rochita superba, verde si am zis: „Daca tot au chef unii sa ma calce in picioare, macar sa fiu un preş frumos.” Si asa am facut fata cu brio cererilor absurde si sf-iste. Am observat ca atitudinea optimista ma ajuta foarte mult. Mai ales cand vine un inger si spune: „Poti sa cazi. Ti-am intins o plasa de siguranta.”
Sambata l-am dat pe Shiva, pisicul. Desi era al surorii mele, mai mult eu aveam grija de el. Ne jucam impreuna, dansam, cand faceam baie, ma privea curios de pe marginea cazii. Eu as fi in stare sa ma atasez si de un cui, da’ de un pisic. L-am dat cuiva care poate va avea mai mult timp pentru el si care ii va da voie lui Shiva sa transforme casa intr-un loc de joaca (pornind de la perdele, mese, vesela pana la ghete, haine si papuci de casa). Normal ca sambata am plans in fiecare camera, caci toata casa era a lui.
Ger cumplit. Am ajuns sa umblu cu fularul la gura ca pe vremea cand eram copil. Uneori mi se pare amuzant, asa , ca si situatie, dar cand merg mult prin frig , blestem iarna si clipele astea geroase. Cand a nins prima data anul acesta, am mers in parc si m-am dat cu sania, m-am simtit minunat. Zilele trecute, dupa ce ca era ger si eram concelata, mi-am luat o cazatura la mine in Morarilor, in parc, si am ajuns om de zapada, la propriu.
Ce sa facem, cu bune cu rele, asta e iarna adevarata, si sincer, daca ar fi sa se respecte anotimpurile cu toate caracteristicile lor, imi doresc enorm sa avem o primavara lunga si frumoasa, o vara fierbinte si o toamna cel putin la fel de minunata ca cea din 2009.
Rabdare Oana, cat despre „sus-pusi| le doresc sa aiba o iarna vesnica in suflete si sa simta gerul biciuitor al vietii.
Te pup dulce!
L-ai dat pe pisic? Esti o mama degenerata:) Nu mai vb cu tine.
P.S. uite asa am comentat si eu pt prima oara pe blogul verde…
Zi mah si nume…auzi la ea, „prieteni grijulii”…asa sa ma strigi de acum inainte „prietenule grijuliu, am si eu o problema..” :))). Ne-ai dat numele la secret de zici ca suntem din programul de protectie a martorilor:p
Cat despre Shiva, condoleante familiei adoptive :))
In ceea ce priveste gerul, ma frapeaza Catalina. Venind de la Chietrisica, credeam ca la noi la ses ti se va parea joaca de copii. Poi ce Rusu esti mah tu sa te plangi de frig? 😀 >:D<