Selectează o Pagină

Sigur ai făcut ochii cât cepele și ai citit de două ori. „Ce face? Rahat? Bici? Hăhăhă! A înnebunit Oana de tot, băi băiete!”. Ei bine, da, la un moment dat trebuie să faci din rahat bici și să-l mai faci și să pocnească, iar eu am nevoie uneori de intervenții în forță. A trebuit să dau afară din casă 528 de lucruri ca să mă întreb de două ori înainte de a cumpăra ceva „Oare chiar am nevoie de asta?” și am mers 2525 de kilometri cu autostopul ca să-mi înving frica de necunoscut. Mda, se pare că uneori chiar am nevoie de acțiuni de-astea de hei, rup, care au un strop, cât de mic, de nebunie.

Ce e „Rahat Bici” și ce m-a apucat de am intrat într-un astfel de program

Rahat Bici e un program de resuscitare profesională pus pe picioare de Ștefana Popa, pe care sigur o știi de la Incubator 107. Care e ideea? Dacă ai un job care nu-ți place, dacă ești dezorientat, dacă nu știi cum să faci o carieră din pasiunea ta sau habar n-ai la ce ești bun, intri fuguța în program. Dacă ar fi să mă întrebi pe mine de ce ai face una ca asta, de ce te-ai scoate din zona de confort, ți-aș spune că viața asta e prea mișto ca să-ți irosești săptămâni, luni sau chiar ani în ceva în care nu crezi sau care nu ți se potrivește. Simplu.

Treaba stă în felul următor: programul durează 2 luni, timp în care ai ședințe individuale cu Ștefana (care e coach) și ședințe de grup. La început, dai 300 de lei garanție și îi iei înapoi dacă te duci la 7 din 8 întâlniri. La fiecare întâlnire de grup mai pui în plic 50 de lei și îți iei înapoi atât cât consideri că ți-ai făcut din temă (da, o să ai teme) și mai dai 50 de lei la ședințele individuale. Practic, dacă te ții de treabă, poți să ajungi să plătești numai ședințele individuale (ceea ce faci oricum, dacă faci coaching cu cineva), iar restul banilor să îi iei înapoi.

M-am văzut cu Ștefana în ultimele săptămâni din 2015, iar discuția a fost la modul: „Băi, nu știu încotro s-o apuc, că-i dificilă treaba asta cu freelancingul, dar nici nu-mi vine să mă închid într-un birou 8 ore”, „Nu vrei să faci Rahat Bici?” (după ce înțelegi conceptul, nu te mai pufnește râsul când auzi denumirea). La prima ședință de coaching: „Da, trebuie să îmi caut un job full time pentru că-i nasoală treaba cu banii”. După primul eveniment cu toți cei care au făcut deja Rahat Bici (eu fac parte din a 4-a ediție): „Băăăăi, câte idei mișto am pe care vreau să le pun în practică! Măcar să le dau o șansă. Dacă eșuez, îmi iau job full time”. La prima ședință de grup: „Salut, eu sunt Oana și vreau ca activitatea mea de bază să presupună să scriu povești despre oameni faini, care pot inspira o lume întreagă. Îmi dau deadline pe 22 februarie să pun în practică măcar una din ideile în care cred”.

pico

Oamenii pe care îi întâlnești acolo, informațiile noi pe care le auzi, temele pe care le primești sau ți le dai, cărțile pe care le iei la pachet pentru două săptămâni, totul e menit să te facă să vezi mai clar în tine și în viitor. Da, în continuare mi-e greu să fiu freelancer, că cică așa e în România, dar acum s-a aprins o scânteie în mine despre care nici nu știam că există (nu spun nimic momentan, e secret de stat).

Am scris postul ăsta ca să fiu mai eficientă. Dacă mă întreba cineva ce mai fac, mă trezeam: „Băăăi, stai să-ți spun de programul ăsta mișto!”. Apoi urmau: „Ce? Rahat? Bici? Hăhăhă! Ce-i ăsta?” și întinde-te Oana la discuții pe chat în timpul în care ar fi trebuit să lucrez. Așa ajungeam să îmi decalez programul și a doua zi dimineața mă înjuram că m-am culcat târziu. Eh, bine, exagerez puțin. În orice caz, acum o să-mi fie mai ușor că o să dau direct linkul.

O să revin în curând cu un exemplu de temă pe care am primit-o de la Ștefana: feedback-ul de la trei superiori.

E vreo întrebare care-ți vine în minte despre Rahat Bici la care nu am răspuns?